Esenţa mişcării preţului benzinei

Deşi asta se întâmplă în orice economie liberă, românilor le provoacă nostalgia preţurilor controlate. Cuvântul profit a devenit prohibitiv, după 1990, din cauza corupţiei generalizate. În plină criză, compania Petrom sfidează realitatea românească şi anunţă un profit record : 900 de milioane euro. Să faci 2,5 milioane euro profit pe zi este o performanţă oriunde în lume!

La noi însă, aşa cum ştim că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, nicio veste bună nu poate fi altfel decât alarmantă. Vestea bună de "ieri" a fost îngropată de ştirea de "azi" referitoare la scumpirea carburanţilor. În aceste condiţii, puţini sunt cei care se mai pot bucura de performanţa Petrom: acţionarii companiei. Există şi aici o noutate, pentru că au ajuns şi acţionarii români la "caşcaval". Doar proprietarii OMV, acţionarul majoritar, s-au dedulcit, până în prezent, la profiturile Petrom. Astfel se face că statul român, deţinător a 20% din "esenţa mişcării", va avea, în contul anui 2011, satisfacţia de a culege roadele acestei privatizări cu cântec. Pentru puterea politică bucuria nu poate fi decât îndoielnică, de vreme ce consumatorul şi economia au de suferit din cauza creşterii preţurilor carburanţilor.

După ce a compromis, prin contractul de vânzare, şansa ca această companie să fie bună, şi pentru România, şi pentru acţionarul străin, statul român insistă totuşi să facă din privatizarea Petrom o poveste de succes. De ce ? Pentru că s-a angajat faţă de FMI obţină venituri din vânzarea a zece procente din cota pe care o mai deţine la Petrom.

Dovada se regăseşte tocmai în performanţa unică a Petrom, la şapte ani de la privatizare. Teoria modificărilor preţului combustibililor pe care o recită, nu o spune, Mariana Gheorghe, şeful Petrom, are în comun cu Harry Potter faptul că, deşi sunt poveşti de adormit copii şi adulţi, amândouă provoacă insomnii.
Nu suţin că preţurile carburanţilor sunt independente de cotaţiile internaţionale dictate, la rândul lor, de cerere şi ofertă şi influenţate, de asemenea, de emoţiile care stăpânesc piaţa externă; sau de variaţiile de curs ale euro şi dolar; la fel şi de calendarul armonizării accizelor pentru produsele petroliere. Argumentele oficialilor Petrom sună de parcă ar fi preluate din retorica dentistului care îşi justifică majorarea tarifelor după ştirile de la televizor privind scumpirea ouălor. De la o corporaţie multinaţională te-ai aştepta la mai mult în materie de comunicare.

Nu pledez nici pentru preţuri administrate de stat în sectorul energetic. Discuţia despre benzina care ar trebui să fie vândută la un preţ raportat la puterea de cumpărare a românului este lipsită de sens. Ar fi ca şi cum ai spune că, dacă Mercedesul s-ar produce la noi, ar trebui vândut la preţuri autohtone, astfel încât fiecare român să aibă unul în faţa blocului. Într-adevăr, bezina este un produs aparte, însă, deocamdată, nu s-a pus problema raţionalizării globale ca să vorbim de preţuri controlate de guverne.

Dar nici nu pot, ca mulţi alţii, să accept să îmi facă doamna Gheorghe cărare pe cerebel. Şefa Petrom se străduieşte să ne convingă de faptul că în timp ce cotaţiile petrolului au crescut cu 35% anul trecut, motorina s-a scumpit cu doar 25%. Uită, însă, să menţioneze faptul că Ural, care este referinţa Petrom, a avut, în 2011, şi cea mai pronunţată scumpire dintre toate sotimentele de petrol! Acest tip de argumente este superfluu. Doar unul din multele contraexemple. Cotaţiile petrolului din aprilie, anul trecut, erau aproximativ aceleaşi cu cele din februarie 2012. Preţul motorinei este astăzi cu 15% mai mare!! Asta în condiţiile în care nici euro, nici dolarul, nici accizele, cumulate, nu au urcat la acelaşi nivel. Analizele serioase nu se mai fac pe termene lungi, de un an, nici măcar când e vorba de inflaţie!

Şi atunci care ar fi matricea în care trebuie citită politica elucubrantă de preţuri a Petrom? Orice agent economic doreşte să îşi maximizeze profiturile cu atât mai mult o corporaţie care a avut parte de numeroase înlesniri! Avantajoasele clauze contractuale constituie un stimulent pentru un profit cât mai mare şi nu un "avans" pentru compasiune faţă de consumatorul român. De aceea, compania Petrom se află într-o cursă de urmărire a preţurilor europene la pompă. Dacă ar putea să vândă, mâine, la preţul din ţara cu cea mai scumpă benzină din Europa, ar face-o fără nici o reţinere. Privatizarea şi liberalizarea pieţei au scos din discuţie preţul mic la care extrage Petrom ţiţeiul din România şi implicit profitul pe care îl realizează din vânzare sau procesare resursei energetice. Acest aspect a introdus în matrice şi un element care a contat prea puţin în ecuaţia afacerii Petrom: statul român.
Anul trecut a fost primul în care statul a pus piciorul în prag. În primăvară, mai timd şi doar urmare a protestelor consumatorilor după o nouă serie de scumpiri susţinute de motivaţii aiuritoare. Tot atunci s-a sesizat şi Parlamentul. A fost lansată ideea îngheţării preţurilor, conform procedurilor UE, şi a fost lansată o nouă anchetă privind o posibilă înţelegere de tip cartel în piaţa benzinarilor. Consecinţa: brusc, împotriva cursului cotaţiilor internaţionale, preţurile carburanţilor s-au calmat. Ulterior avântul revoluţionar al parlamentarilor s-a domolit şi cu contribuţia sezonului estival. Tot în toropeala verii s-a mai derulat un episod jenant pentru Guvern şi România. Statul a eşuat lamentabil în tentativa de a vinde, la preţul cerut, 10% din participaţia sa la Petrom. Premierul Boc a lăsat impresia că nu este afectat de valul de ironii dar insuccesul a lăsat urme adânci.
Nici nu au apucat bine să se termine vacanţele şi, la începutul toamnei, a fost reluată cavalcada scumpirilor în lanţ. A venit şi luna octombrie, în care s-a consemnat un recul puternic de 24% ale cotaţiilor pe pieţele externe. În benzinării ieftinirea s-a produs; evident nu în acelaşi cuantum, şi a fost anulată, rapid, de scumpirile ulterioare. Spre sfârşitul anului trecut a survenit şi episodul cu amenda Consiliului Concurenţei. Oficialii Petrom nu uită să repete cu obstinaţie că, dacă nu ar fi trebuit să provizioneze aproape 115 milioane de euro, în contul sancţiunii pe care o contestă, ar fi înregistrat un profit mai consistent în 2011. Trec însă sub tăcere profiturile sub aşteptări de la momentul privatizării şi până în prezent. În anul 2006 Petrom înregistra un profit comparabil cu cel de azi, de aproape 700 de milioane de euro!

Pentru companie boomul economic al României s-a oprit la 2006. Au urmat patru ani cu rezultate inferioare celui referinţă. Mai mult, doi ani consecutiv, 2008-2009 compania nu a acoradat dividende. Deşi, în iulie 2008, s-a înregistrat recodul istoric al barilui de petrol. A fost anul extremelor, pentru că urmat şi cea mai puternică prăbuşire a cotaţiilor. Ce scuză mai bună! Achiziţia Petrom, în 2004, a triplat peste noapte rezervele de petrol ale OMV, compania mamă raportând în tot acest timp profituri uriaşe. "Românii cu resursele de ţiţei, OMV cu beneficiile" risca să devină o realitate incontestabilă. Schimbarea din anul de graţie 2011 nu pare să fie o întâmplare, aşa cum nu au fost întâmplătoare nici rezultatele slabe ale Petrom pe Bursa de Valori Bucureşti.
Pierderile de imagine pentru România, din vara anului trecut, au întrecut cu mult sumele neîncasate. Situaţia nu mai era de tolerat. Cu atât mai mult cu cât FMI insistă să privatizăm cât mai mult din sectorul energetic, ca parte a strategiei de liberalizare a preţurilor la curentul electric şi gaze.
În campania de "convingere" a Petrom să obţină un profit deosebit, statului i s-a alăturat un alt acţionar ce deţine 20% din Petrom: Fondul Proprietatea. Proaspătul să administrator, Franklin Templeton, a pus lupa pe managementul companiilor din portofoliu. Asta s-a întâmplat după ce anterior, fostele conduceri numite politic, doar au mimat că apără interesele proprietarilor fondului.
Şi iată cum, redescoperirea afacerii profitabile numită Petrom mulţumeşte, acum, pe toţi deţinătorii de participaţii nu doar acţionarul majoritar, OMV. A rămas însă în pagubă românul şi în bună măsură economia românească. Una este corelarea preţurilor cu evoluţia preţului carburanţilor la cotaţiile internaţionale şi alta este alinierea arbitrară la acestea.

Lucrurile supărătoare şi care, rezolvate, ar mai tempera dorinţa de a înşela la "cântar", sunt de altă natură. În esenţă, ele sunt legate de respectul faţă de consumatorul român. Impunerea de către stat a unei transparenţe în modificarea preţurilor ar scuti Petrom de suspiciuni şi i-ar feri pe români de ceea ce reproşează cu vehemenţă celei mai mari companii petroliere din ţară, abuzul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *