Evul Mediu întâmplător

Vel-logofătul Mircea Geoană s-o dus la Înalta Poartă cu peşcheşuri şi multe plângeri. Doar nu şi-a pus rogojina aprinsă în cap ca târgoveţii de rând. Apoi când s-o întorsu în ţeară i-o luatu înainte ştafetele repezi şi au şoptit la urechea Comisului de divan Victor Ponta, boier mare şi repede la mânie, despre fărădelegile boierului Geoană. Amu, înalţi boieri şi frumoase jupâniţe, cam ştiţi ce s-a întâmplat. Şi nu se cade să vă supărăm cu necazurile boierului Geoană, dară dacă vă uitaţi pe fereastră o să-i vedeţi capul în suliţă la Poarta de Apus. Să nu uit să vă spui că Înaltul Divan Constituţional mai poate face o vrajă şi să-l învie pe boierul trădător, ba chiar să-i dea înapoi dregătoria.

Nu, nu este nici o deosebire între boierii secolului XVI şi oamenii politici ai mileniul trei din România. Greşesc cu certitudine – boierii erau infinit mai patrioţi, responsabili, curajoşi şi mai pricepuţi în conducerea treburilor ţării. Dar în ceea ce priveşte intriga, complotul, lovitura pe la spate, înscenarea, trădarea, folosirea femeilor, minciuna – ei bine, nu există nici o deosebire. Greşesc, din nou, cu certitudine – boierii aveau frică de Dumnezeu. Aşa se face că Ştefan cel Mare, care a scurtat capetele a şaptesprezece boieri cu mâna proprie şi a semănat o armată de bastarzi pe tot cuprinsul Moldovei, avea momentele sale de regrete pentru păcatele săvârşite şi mai ajuta un sărman, sau mai construia o mănăstire. Ca să i se iarte o parte din păcatele grele, scria cronicarul. Aşa a ajuns să fie sanctificat. O să fie oare sanctificat peste vreo patru sute de ani vreun om politic de astăzi? Ia să vedem cam cine ar putea fi sanctificabil.
Sfântul Ion cel Zâmbareţ reprezentat călare omorînd hidra comunistă cu chipul lui Ceauşescu. Nu, este foarte deplasat…

Sfântul Emil cel Cinstit, numit de popor Emil al pământului, că doar este geolog. Simbol un ciocan la propriu şi figurat. Nu, din nou este prea deplasat…
Sfântul Traian din Basarabi, protectorul marinarilor şi al celor ce nu cuvântă. În Parlament. Nu, n-o să vrea el…

Ceilalţi oameni politici – mucenici, martiri şi fericiţi trebuie să mai lucreze la imagine că nu sunt date destule în calendar. Oricum, până la Dumnezeu, ne mănâncă Sfinţii sau viitori sfinţi. Doamne, iartă-mă dacă am păcătuit!

Privind cu atenţie şi într-o perspectivă istorică nu putem să nu remarcăm cum s-a schimbat modul de abordare a promovării, de folosire a oamenilor şi de realizare a scopurilor politice. Imperiul Roman a folosit timp de o mie de ani acelaşi principiu : erau promovaţi în politică doar membrii triburilor fondatoare, în mod necesar loiali Romei şi având un grad de educaţie ridicat. Se punea accentul pe capacitatea individuală de a se descurca singur în condiţii grele. Un general, de exemplu, acţiona de cele mai multe ori independent, la mari distanţe faţă de Roma.

Evul Mediu a adăugat la acestă apartenţă la o aristocraţie şi capacitatea de a lucra în colectiv, de a coopera, nu neapărat de a conduce. Împăraţii, regii, ducii trebuiau să fie călăuziţi de un singur mod de ghidare, cel dat de religia creştină. Ceea ce nu era rău, exceptând derapările şi extremele. Capitalismul a adus clasa politică profesionistă, recrutată pe criterii oportuniste. Cel mai bine ilustrează acest lucru Rudyard Kipling în celebrele sale "Cărţile Junglei", considerată astăzi o operă pentru copii, la timpul său fiind un roman în cheie, ce caricaturiza oamenii şi viaţa politică din Marea Britanie din a doua jumătate a secolului XIX. "Legile Junglei", în număr de trei : "Întăi loveşte şi apoi vorbeşte", "Sântem de un sânge, tu şi eu!" şi "Cinstiţi pe bătrîni şi cruţaţi pe nevolnici" sunt cele respectate în "haitic", cu preţul vieţii, în partidele politice ale vremii. Adică, dacă nu erau respectate urma excluderea. Partidul funcţiona după principiul subordonării haitei faţă de lupul alfa, conducătorul. Acest principiu al respectării dispoziţiei, ordinului, ducea la promovarea celor care respectau indicaţiile primite. De exemplu, Ceauşescu a fost promovat în funcţia de secretar general al partidului pentru că "era ascultător".

În prezent funcţioneză alt principiu de promovare în funcţiile cheie. Se numesc în funcţiile politice, administrative sau economice persoane care pot să îndeplinească un anumit scop, program etc. Fără a li se ordona ceva, sau a li se da indicaţii. Oamenii duc la îndeplinire sarcina respectivă pentru că aşa sunt ei construiţi, îndeplinirea scopului face parte din convingerile proprii. Când strategia sau scopul se schimbă – se schimbă şi persoana. Schimbarea domnului Mircea Geoană şi excluderea din partid par sa faca parte din aceste ultime aspecte ale vieţii politice moderne. Maurul şi-a făcut datoria, maurul poate să plece ! Dar maurul nu şi-a făcut datoria. Era pus la Senat pentru ca, în cazul unei noi suspendări a preşedintelui, să-i ia locul. Deci – s-a schimbat strategia! Probabil ca s-a renunţat definitiv la dubioasa încercare de suspendare şi probabil că opoziţia se pregăteşte să piardă alegerile, dar încercând să negocieze la sânge acest lucru. Cu cine? Cu Sfinţii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *