Fiecare român ar putea fi mai bogat cu 50.000 de euro

În cazul minereurilor metalice, numai metalice, capacitatea Europei de a-şi asigura aprovizionarea din exploatările miniere domestice este foarte limitată. Pentru a avea o imagine, “în Uniunea Europeană într-un an au fost importate 177 de milioane de tone de minereuri metalice, cu o valoare totală de 10,4 miliarde de Euro, comparat cu producţia de minereuri metalice a Uniunii Europene de aproape 30 de milioane de tone," conform datelor oferite Günter Verheugen, vicepreşedinte CE.

Dacă la valoarea actuală pe piaţa europeană a unui miliard de tone de minereuri este de 50 de miliarde de euro şi am înmulţi suma celor 20 de miliarde de tone de resurse minerale, valoarea bogăţiilor minerale ale României, am ajunge la năucitoare sumă de 1.000 de miliarde de euro, numai din vinderea rezervelor minerale neenergetice. Dacă punem la socoteală că acestea pot fi prelucrate pe teritoriul naţional ajungem la cifre care ne-ar garanta independenţa totală financiară, ba am putea împrumuta noi alte state. Dacă PIB/cap de locuitor este acum de 7.000 de euro, valoarea s-a ar putea creşte substanţial, numai din exploatarea resurselor neenergetice (cupru, nichel, fier, aur, argint etc). La un calcul sumar, cam 50.000 de euro numai din venituri, fără a pune la socoteală cele obţinute din munca de extragere.
Şi cum putem fi o ţară cu datorii de peste 40 de miliarde de euro. De ce trebuie să ne căciulim la FMI şi la UE pentru a ne echilibra balanţa comercială? Munţii noştri aur poartă…

Structura potenţialului de resurse minerale din România manifestat o evidentă dihotomie in timp:
– Perioada istorică – sursa bogată în metale exploatate intensiv din vremuri străvechi. S-a manifestat o veritabilă atracţie pentru metale preţioase care au constituit zăcăminte mari şi foarte mari/de talie mondială în Patrulaterul aurifer şi în regiunea Baia Mare (aproape 2.000 tone de aur extrase în 2000 de ani); subordonat, consemnăm acumulari cuprifere şi polimetalice, chiar de uraniu
(faimosul zăcămant de la Băiţa Plai, exploatat integral de sovietici in anii ’50). În sfera resurselor energetice, prima producţie de petrol din lume a fost citată la noi în 1857, cu doi ani înaintea Statelor Unite, făcând ca Romania să devină un jucător important pe piaţa petrolului până nu demult.
– Situaţia actuală: zăcămintele metalifere bogate sunt epuizate, cu unele excepţii din Patrulaterul Aurifer (acumulări de metale preţioase în districtele Brad-Sacarâmb şi Bucium-Roşia), precum şi zăcăminte cuprifere exploatabile în carieră, de dimensiuni mici şi medii.

“Teza, conform căreia resursele minerale sunt neregenerabile nu se mai verifică în timp, nu mai este valabilă", spun specialiştii Academiei Române
Deşi România avea cele mai importante resurse de fier din Europa, regimul Ceauşescu importa acest metal de peste un milliard de dolari anual. Teza anilor 1970, conform căreia resursele minerale, interpretate drept resurse neregenerabile, se vor epuiza, nu s-a verificat în timp, scrie un raport al dezbaterii cu ocazia marcării Zilei Mondiale a Mediului – 5 iunie – organizat de Universitatea Ecologică din Bucureşti (UEB), acum câţiva ani, în colaborare cu Institutul de Economie Naţională (IEN) al Academiei Române, cu tema Dezvoltarea durabilă în secolul XXI, publicat în Revista 22, la acea vreme. Baza naturală de resurse minerale – se mai scrie în rezoluţia adunării – este suficientă pentru acoperirea cererii. Aceasta datorită noilor rezerve descoperite la conţinuturi mici/la adâncimi mari/in zone insuficient explorate, progresului tehnic-tehnologic care determină scăderea preţului la explorare/exploatare, precum si promovării reciclării drept parte importantă a necesarului de resurse minerale.
Principalele produse solicitate în actuala conjunctură globalizată – “New Age" a resurselor minerale – sunt magneziu, titan, aur, compuşii de carbon pentru materiale uşoare rezistente, pământurile rare, zirconiu, tantal, siliciu pentru înalta tehnologie sau elementele platinice în cadrul aplicaţiilor catalitice.

În condiţiile în care specialiştii spun că statul nu e un bun administrator al unor afaceri de risc, şi-a şi demonstrate incompetenţa, Banca Mondială cheltuind peste un milliard de dolari pentru închiderea minelor de stat, nu mai rămân decât investiţiile private. La ARNM sunt două licenţe pentru exploatarea aurului, la Roşia Montană şi Certej. În Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă la orizontul anilor 2013-2020-2030 (SNDD), care a fost lansată la 22 ianuarie 2008 şi aprobată în acelaşi an fiind prezentată Comisiei Europene, dintre direcţiile principale de acţiune remarcându-se: “Reducerea implicării directe a Guvernului prin atragerea treptată de investiţii din sectorul privat; Desfăşurarea activităţilor miniere în condiţii de protecţie a mediului; Desfăşurarea activităţilor miniere în condiţii de securitate şi sănătate a muncii;Atenuarea problemelor sociale determinate de închiderea minelor neeconomice şi revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate". Conform acordurilor internaţionale semnate de România, investiţiile străine sunt protejate.

România nu poate da cu piciorul la 4 mld de dolari
În actuala situaţie de criză, România nu îşi permite să dea cu piciorul unei investiţii care poate aduce aproximativ patru miliarde de euro pentru economia României, conform planului de investiţii al Companiei Roşia Montană Gold Corporation, un investitor, care în alte ţări, ar fi fost primit cu lauri. Pentru a reaminti celor care nu cunosc, din această sumă, 1.8 miliarde USD vor intra direct la bugetul de stat, restul de 2.2 miliarde USD reprezintă bani cheltuiţi în România pentru resurse umane, construcţii, energie electrică, materiale, transport, reactivi, piese de schimb şi altele. Planul de afaceri al companiei canadiene, realizat luând în calcul un preţ mediu al aurului de 900 dolari / uncie şi al argintului de 12,5 dolari / uncie, duce la un profit net al companiei Roşia Montană Gold Corporation de 1.9 miliarde USD, din care Gabriel Resources va incasa dividende nete de 1.3 miliarde USD. Statul român, 1,8 miliarde. E greu de înţeles de ce există atâţia oponenţi.
Î

n goana după venituri, românii ar trebui să ştie că trăiesc pe munţi de bani. Numai că ecologişti de salon se opun. Există ceva mai antinaţional în acţiunile lor subersive? Cine este interesat ca România să rămână o ţară săracă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *