FMI ia guvernul Ponta de mână

Ieri, nu l-am mai auzit pe premierul desemnat repetând obişnuitele acuze: că acordul a fost prost negociat şi trebuie rediscutat (Radu Ruşanu, august 2011) sau că "noi nu mai avem nevoie de politicile FMI prociclice – de adâncire a recesiunii" (Adrian Năstase, februarie 2011). Dimpotrivă, întrebat dacă va majora salariile bugetarilor, Victor Ponta a fost mai prudent chiar decât Traian Băsescu: "Din cifrele existente în acest moment sunt premise (…) dar asta presupune o schimbare a ţintei de deficit.". Observaţi acel "dar…" şi făceţi legătura cu declaraţiile lui Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, care spune că ţinta de deficit de 3% nu ar trebui modificată.

Din informaţiile de la discuţiile dintre premierul desemnat şi delegaţia FMI reiese că, practic, viitorul executiv a acceptat să preia o parte din politicile guvernului Ungureanu: va "continua" să lucreze la o nouă lege a sănătăţii, va vinde pe bursă pachete de acţiuni ale unor companii de stat şi va introduce managemantul privat. Mai mult, sunt convins că Victor Ponta a auzit bine opiniile Fondului în legătură cu o serie de decizii ale fostului executiv: vânzarea pachetului de acţiuni de la Transelectrica a fost "un mare succes", iar privatizarea CupruMin a fost, potrivit lui Mihai Tănăsescu, " văzută iniţial ca o operaţiune de succes, după care revenirea la decizie a fost văzută ca o slăbiciune". Rămâne de văzut dacă guvernul USL va accepta să amâne reducerea CAS şi majorarea salariului minim până după alegerile din noiembrie – aşa cum sugerează FMI.

Ca un susţinător aproape necondiţionat al acordurilor cu FMI, cred că decizia lui Victor Ponta de a continua relaţia cu această instituţie este cea mai bună ştire din ultimele zile. Pe măsură ce se apropie alegerile generale, presiunile baronilor locali, care vor cere bani de la bugetul central, precum şi tentaţia de a mitui alegătorii, vor fi tot mai mari. Acordul cu Fondul nu va opri complet scurgerea de fonduri în aceste direcţii, dar o va tempera.
Impresia mea este că sentimentul care-l domină acum pe Ponta este teama.

Teama că va eşua în doar şapte luni şi va face istorie îngropând USL. Perspectiva unei crize financiare, care să-l lase fără bani, pare că îl sperie destul de mult şi, din acest motiv, a decis să meargă pe mâna finanţatorilor de la FMI. Privind la discuţiile de ieri cu delegaţia Fondului, i-aş contrazice pe cei care care spun că preşedintele PSD este tutelat de Ion Iliescu. Luni, Victor Ponta a părut că scapă de sub controlul post-comuniştilor din PSD şi se agaţă de mâna întinsă de FMI. O decizie corectă pentru România.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *