FRAGILITATE ŞI GROBIANISM. DE CE VA CÎŞTIGA MONICA MACOVEI

Sînt din ce în ce mai convins că aşa va fi, mai ales după reacţia furibundă pe care pesedeii au avut-o împotriva Monicăi Macovei în ultimele zile. Încet-încet, moare un fel de a face politică, adică exact stilul care ne-a dus la coada Europei. E drept, moare în chinuri şi urlete. Dar, slavă Domnului, moare!

Atacul oribil al unor – cum să le zic ? – "domni" din PSD la adresa Monicăi Macovei este descalificant. Ceea ce nu pricep bărbaţii politici de la putere este că asemenea jigniri aruncate unei doamne se întorc înzecit spre ei fără să-şi atingă ţinta. Nu doamna Macovei e jignită de vorbele lor, ci ei sînt umiliţi şi mînjiţi de propriile lor cuvinte. În fond, ce vrea doamna Macovei? Cu o tenacitate ieşită din comun pentru această ţară molatecă şi tranzacţională, ea vrea să nu existe diferenţe între cetăţeni în faţa legii. Atît! Să nu existe privilegiaţi şi dezavantajaţi, cînd e vorba de lege. Să nu existe diferenţe între demnitari şi anonimi cînd ajung în faţa justiţiei. Este, asta, cruzime? Este, asta, comunism? Sigur că nu. Este, însă, ceva cu totul neobişnuit în locul pe care Cioran îl numea undeva "ţara cu români". Monica Macovei, din cîte vedem, nu se împacă cu asta. Este lupta ei, pe care o duce admirabil şi doar patima politică te poate orbi într-atît încît să nu vezi binele enorm pe care Monica Macovei îl face cetăţii. De aceea, susţinerea reală de care se bucură Monica Macovei este în afara cercului politic, adică exact acolo unde contează. Sînt situaţii în care oamenii din afara Castelului ştiu mai bine să distingă binele de rău decît cei din interior. Sînt situaţii în care interesul naţional e mai bine servit şi înţeles din afara partidelor.

Cazul susţinerii sau lipsei de susţinere pentru Monica Macovei este emblematic în acest sens. Ştiu că există, prin toate partidele, oameni politici care o blamează. Ba că e prea idealistă, ba că exagerează, ba că din vina ei nu intrăm în Schengen, ba că ea a agăţat MCV de gîtul ţărişoarei, ba că vorbeşte prea mult despre corupţie inducînd impresia falsă că chiar am fi corupţi (dar noi nu sîntem!), ba că a încurajat DNA care a ajuns un fel de Inchiziţie, ba că se foloseşte de credibilitatea ei externă pentru a denigra (aprig cuvînt!) şi altele asemenea. Şi, totuşi, mie mi se pare că Monica Macovei are dreptate. Dincolo de partide şi de cercul lor de cretă există oameni fireşti, oameni normali, oameni simpli care ştiu bine că Monica are dreptate şi care vor să o vadă reuşind. Să ne gîndim aşa: dacă Monica reuşeşte în ceea ce-şi propune, cîţi dintre noi vor avea de cîştigat şi cîţi vor avea de pierdut? Dar dacă nu reuşeşte, cîţi vor avea de cîştigat şi cîţi vor avea de pierdut? Proporţia e covîrşitoare de partea reuşitei ei. Aşadar, ce îi enervează pe toţi aceşti "domni" la Monica Macovei?

A atacat vreodată doamna Macovei pe "domnii" de la PSD cu argumente de ordin personal? Nu, din cîte îmi amintesc. Ar fi putut-o face? O, da! Oraşul e plin de zvonuri, iar găurile de canal care răspîndesc mizerii despre oamenii politici din toate partidele deversează abundent zilele astea. O răutate personală, compromiţătoare, se poate găsi pentru oricine. Diferenţa de calitate umană stă exact în asta: foloseşti lăturile produse de porcii publici ca muniţie de atac sau nu? Monica Macovei nu a făcut aşa ceva niciodată. Atunci, ce îi enervează pe toţi aceşti "domni" la Monica Macovei?
Pe de altă parte, operaţiunea de descarcerare a psihologiei unuia care nu se poate abţine să nu simtă satisfacţie lovind o doamnă în public cere mănuşi de menaj şi mască anti-pestilenţiu. Mă întreb ce poate fi în interiorul unui bărbat care jigneşte public o femeie? Sigur, prima tentaţie e pshianaliza. O fi ceva în neregulă cu mama lui sau poate vreun act imaginat şi ratat cu acea femeie? Dincolo sau dincoace de psihanaliză, e educaţia. Un bărbat nu poate izbi o femeie cu vorbe infamante – este un precept cavaleresc minimal, e ingredientul important al chimiei celui mai rafinat simţ al onoarei. Este politeţea însăşi! Pare, însă, cam mult să ai pretenţia de la aceşti impotenţi politici înnebuniţi de jocul cu ei înşişi să aibă onoare sau pur şi simplu să fie politicoşi. Bucuria josnică de a plesni o doamnă în văzul galeriei care răcneşte anonim de plăcere ţine, totuşi, de o patologie a socialului. Suferind de această patologie, bătăuşii politici de femei politice îşi arată handicapul, iar berbantul, se ştie, e enervat la culme de femeia care îi dezvăluie, chiar involuntar, handicapul. Oare, de asta îi enervează Monica Macovei?

Cu geniul său de a fixa portrete în cîteva cuvinte, Andrei Pleşu a numit-o pe Monica Macovei "un samurai fragil". Am impresia că ceea ce îi enervează pe adversarii ei nu este samuraiul, ci aparenţa fragilităţii lui. Aici, urlătorii anti-Macovei au instinctul corect – exact asta îi va învinge. Grobianismul lor va fi spulberat chiar de fragilitatea samuraiului.

PS Văd că se alătură efortului de a o jigni pe Monica Macovei şi unitatea mediatică a bătrînului varan securist, folosind mijloace specifice, fireşte. Asta e confirmarea deplină că Monica Macovei face exact ceea ce trebuie făcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *