Frământările Fuhrerului de România

Zâmbi larg dezvelindu-şi dinţii într-un rictus răutăcios, exprimând răzbunare: "Mai existaţi voi ăştia de la Evenimentul Zilei?" Repetă din mai multe poziţii întrebarea, rememorând celebra interogaţie a lui Robert de Niro: "Are you talking to me?"

Îşi mai netezi o şuviţă ce se încăpăţâna să stea ridicată în creştetul capului şi-şi înjură în gând nevinovatul frizer, apoi natura ce nu ţinuse cont că într-o bună zi va deveni candidat la preşedinţie, invidioşii şi răuvoitorii care vor susţine că perna primită cadou de la organizaţia Prahova n-a fost de cea mai bună calitate iar somnul prea lung. Ridică din umeri, îşi reluă mina semeaţă: "Mă culc când vreau şi mă trezesc când vreau".

Ieşi binedispus pe uşă, urcă în maşină şi-şi imagină tot drumul momentul în care va arunca orice obiect cât de mic care-i va aminti de Băsescu – inclusiv femeia de serviciu, după ce va fi preşedinte. Îşi sprijini braţul pe cotieră, două degete la colţul gurii ca şi cum ar fi stat în fotoliul prezidenţial. Se foi important şi pe măsură ce se apropia de mulţimea de ziarişti, mulţumirea de sine făcu loc iritării. "Termin eu cu ăştia, unu’ nu mai mişcă-n front". Îi zări însă pe reporterii Antenei3 şi-i reveni inima la loc. Se-nmuie şi-i privi aproape cu duioşie, se simţi protejat şi important din nou. Coborî semeţ din limuzină, îşi trase sacoul de poale cu un gest aproape brutal, iar degetele i se răsfirară iar prin păr. Îşi aminti de şuviţa rebelă şi se pleoşti puţin. Blitzurile îi deranjau ochii şi se gândi iar la aluziile răutăcioase la somnul lui.

Constată că Victor era încă euforic, ceea ce îi provocă o stare de rău. Înţelese că-si pizmuia de moarte aliatul şi aproape se urî pentru asta. Nici măcar la aceeaşi masă nu mai încăpeau, Victor se lăţise şi-i ocupase şi ceva din jumătatea lui, la fel ca martalogul din generală care-l împingea la marginea băncii şi el nu putea riposta pentru că era firav. Se-nfipse şi el la declaraţii gesticulând, doar-doar s-o simţi Victor să stea pe partea lui de masă, însă aliatul lui parcă uitase de el… "Se dă mare", gândi neputincios. În momentul acela, o ziaristă de la Evenimentul Zilei puse o întrebare. Profită de ocazie şi-i arse un şut în fluierul piciorului lui Victor şi se grăbi să-ntrebe ca-n oglindă: "Mai existaţi?" Cinci secunde mai târziu se felicită că nu întrebase "Are you talking to me?"

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *