Guvernul şi opoziţia, ca tusea şi junghiul

Pe de-o parte guvernul, în loc să reactiveze structurile legale de dialog social (CES), nominalizează oameni impopulari sau care tocmai jigniseră strada (Oltean, Baconschi) ca să discute cu sindicatele şi societatea civilă. Faptul că ministrul de externe a fost până la urmă demis pe nişte declaraţii (e drept, scoase din context, dar nu e asta treaba unui politician-diplomat, să fie atent la context?) nu va calma pe nimeni, o dată masele inflamate.

Mai puţin observat, dar mai grav, în plin scandal despre calitatea guvernării şi a clasei politice, premierul Boc pune la conducerea unei importante companii publice (Transelectrica) un consilier personal anonim, pe care nu se ştie ce îl recomandă pentru acest post, deoarece nu pare să aibă pe undeva CV-ul disponibil. În plus, coaliţia încă nu şi-a adunat curajul să renunţe la ideea alegerilor comasate la sfârşitul anului, deşi n-a reuşit să explice care e motivul de policy şi temeiul legal pentru prelungirea cu cinci luni a mandatelor primarilor. Chestia cu economia bugetară de 20 milioane euro sună a glumă, nu justificare constituţională.

De partea cealaltă, în loc să stea liniştită ca să capitalizeze protestul, să se maturizeze şi să construiască un program alternativ credibil – şi aproape orice program minim-decent ar fi acum credibil, având în vedere cât de enervată este lumea pe guvern din cauza crizei – opoziţia din USL o ia razna exact ca Voiculescu şi Patriciu în 2009. Par să aibă hiper-activism în gene, nu se pot abţine.

La marele miting din 19 ianuarie, când protestatarii (mă rog, cei autentici) scandau contra guvernanţilor şi cereau înnoirea de stil şi generaţii, care e marea speranţă propusă românilor de PNL, scoasă pe scenă şi felicitată de Ponta şi Antonescu? Sorin Roşca Stănescu. La aşa vremuri de cumpănă şi revoluţie morală, Naşu’ se alătură echipei anti-dictatură. Să trăiască şi să onoreze masa. Dacă voiai să inventezi o chestie aşa gogonată, cred că dl. Antonescu te-ar fi dat în judecată pentru calomnie.

Ca să nu lase PNL singur la gafe, PSD regizează mici dramolete în Parlamentul European, exportând discursul isteric şi halucinant de la Bucureşti. “Derapajele democratice" ale puterii şi dictatura lui Băsescu ar fi trebuit să devină subiect de interpelări şi eventual rezoluţie, alipind astfel România de impopulara Ungarie condusă de Viktor Orban, unde chiar s-au adoptat legi cu probleme din prisma tratatelor europene. Ca să nu fie dubii, dna europarlamentar Plumb declară ritos presei, cu pauză retorică semnificativă, că printre consecinţe ar putea fi blocarea fondurilor UE sau suspendarea dreptului de vot pentru România.

Că toată treaba este o prostie şi nu se va ajunge la rezoluţie, pentru că nu e nimic palpabil anti-democratic de arătat în cazul României (mai ales dacă lui Boc îi dă D-zeu gândul ăl bun şi retrage proiectul de lege cu alegerile comasatele), este limpede ca apa. Dar întrebarea române: ce-i trebuia lui Ponta să-şi pună majoritatea tăcută a electoratului în cap şi să scoată guvernul din defensivă, expunându-se acuzelor de acţiune politicianistă pentru blocarea unor drepturi ale ţării, împingând România lângă Ungaria, ţară cu presă europeană execrabilă zilele astea? Ce repede a venit vremea ca PSD să-l regrete pe Adrian Severin, care măcar pe afaceri europene era un tactician net superior actualei echipe bruxelleze second hand a partidului.

Ironia e şi mai grozavă. Ceea ce vrea Orban să aplice în Ungaria este nimic alteva decât agenda populară, anti-globalistă şi anti-corporatistă, scandată de protestatari în stradă, la New York, Roma şi Bucureşti: protejarea micului debitor în faţa marilor bănci; taxe punitive pentru marea finanţă; autonomia politicii naţionale faţă de dictatele FMI şi ale pieţelor monetare conduse de tehnocraţi aroganţi (adică subordonarea Băncii Naţionale faţă de guvern şi parlament). Dacă n-ar fi paseismul său etnic şi pro-natalismul de inspiraţie malthusiană, Ponta şi Criticatac ar trebuie să-l laude pe Viktor Orban, nu să-l demonizeze în rând cu Comisia Europeană (alţi tehnocraţi ne-aleşi), nu?

Teama mea este că fix de acest lucru se va prinde dl. Boc şi, pentru a ieşi din clinci şi a satisface partidul, dacă aşa cer opoziţia, luminaţii analişti şi ţara ieşită în stradă, va anula infama taxă de înmatriculare auto, va da înapoi scutirile de taxă revoluţionarilor colţoşi, va mări pensiile şi salariile – pe scurt, va da poporului inflaţia mântuitoare după care toată ţara suspină.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *