Iarna nu-i ca vara (ediţie adăugată şi revizuită)

Un viscol a fost de ajuns pentru ca România lui 2012 să fie total paralizată. Oameni au murit degeraţi, trenurile au întârziat cu zilele, autorităţile au găsit scuze. Iarna nu-i ca vara; aflaserăm asta cu mult timp în urmă. Păcat că din acele vremuri şi până acum conducătorii noştri nu s-au prins cum naiba reuşesc austriecii, nemţii sau elveţienii să-şi cureţe şoselele ca-n palmă în ciuda oricăror vicisitudini ale naturii. Probabil că le lipseşte simţul umorului şi de aceea iau în serios planurile de acţiune, comandamentele de urgenţă, obligaţiile cetăţeneşti şi alte asemenea prevederi şi reglementări de tot râsul, făcute doar să fie luate la mişto când ajungi la putere şi invocate grabnic doar atunci când ai chef să ceri o demisie sau să pui de-un protest. Dar să revenim la metafora lui Boc.

Premierul ţării, în mare minus la imagine, a pus mâna pe lopată şi a arătat ţării întregi că e nevoie de implicarea fiecăruia ca să ieşim din nămeţii în care ne-a îngropat natura. Ce-a obţinut a fost un nou val de glume la adresa Domniei Sale, inclusiv de la oameni dispuşi să facă eforturi să-l ia în serios. Iar pentru ca ridicolul să ajungă la cote maxime, lopata ministerială a poposit taman într-o zonă proaspăt curăţată, în coada unuia dintre puţinii bolizi cu care se poate circula într-un Bucureşti "coafat“ de oamenii lui Oprescu. Sunt convins de bunele intenţii ale lui Emil Boc. Înţeleg faptul că Domnia Sa încerca să ofere un exemplu personal într-un moment greu pentru populaţie (şi, fireşte, să-şi mai netezească imaginea şifonată rău de protestele din stradă). Doar că – îmi permit să-i explic aici premierului – populaţia nu doreşte să-l aibă drept coleg la deszăpezire, ci să vadă pe DN-urile noastre nişte mamuţi mecanici care papă zăpada de pe drum şi scuipă ninsoare în şanţuri precum s-a pomenit în ţările civilizate. Altfel spus, premierul a rămas şi anul acesta repetent la comunicare, reuşind să propage prin toate mediile imaginea propriei sale nepriceperi.

În încheiere, nu-mi rămâne decât să-mi îmbărbătez cititorii amintindu-le că – după toate probabilităţile – aceasta este ultima noastră iarnă cu Emil Boc. Comasate sau nu, anticipate sau la termen, anul acesta vor fi alegeri. Un lucru deştept de făcut ar fi să ne punem pe treabă, care pe unde are aşa ceva, şi să ne prezentăm la urne atunci când vom avea ocazia. Aşa se rezolvă lucrurile într-o democraţie. Iar vocea poate ne-o păstrăm mai degrabă pentru scandări de genul "Vrem utilaje de deszăpezire performante pe drumurile naţionale!“ sau "Vrem centură ocolitoare pentru oraş!“. Am avea mai mari sorţi de izbândă decât cu "Jos Photoshopul!“.

Claudiu Şerban, redactor-şef Capital

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *