Jucăria Nicuşor Dan şi mărgelele colorate

Jucăria Nicuşor Dan la şotronul din curtea lui Oprescu a fost mutată din Modrogan şi din Băneasa. Doar naivii nu ştiu că Felix Tătar, campaignerul PDL şi al doamnei Udrea, i-a făcut strategia de imagine. Şi iată că din pion, a ajuns piesă importantă pe tabla politică.

Cel care îşi trăgea iarna nasul prin pieţe pe la mitingurile anti Roşia Montană, să-şi caute şi el, anonimul luptător, o poziţie de scenă, acum are notorietatea câştigată. Poate fi un vector bun de imagine pentru agendele ascunse. E mai vandabil. Acum războaiele lui costă mai scump.

Aura de independenţă e veche pe la noi. De teamă ca partidele istorice să nu ocupe dreapta ideologică, Silviu Brucan s-a grăbit prin anii 1990 să înfiinţeze GDS, un grup format din intelectuali de elită care să "nu fie partide." Gabriel Liiceanu, filosoful căruia i s-a oferit pe tavă Editura Politică, a şi candidat. Nu mai contează scorul electoral ridicol pe care l-a obţinut în Duminica Orbului (20 mai 1990). În acelaşi timp, laboratoarele FSN au pregătit hiena ideologică Vadim Tudor, gata să muşte din ce era mai bun. Şi tot aşa până în zilele noastre. S-au tot promovat independenţi. Oamenii au fost mai mereu alţii, doar păpuşarii aceiaşi. Mereu aceiaşi.

Nicuşor Dan urla prn zăpadă şi făcea vocalize de gheaţă anticianuri, pentru a se topi acum în vara care nu-i ca iarna într-un Consiliu General, în care va putea face din nou acorduri sonore. Dar cine să-l bage în seamă? Omul ăsta nu a salvat nimic. Face doar figuraţie de salvator. Un portret care nu se poate ridica la statura de om politic. Dar mai are timp. Ceva ore de dicţie, un pic de studiu aprofundat, mai multă aplecare spre proiecte sustenabile, originale şi ceva acţiuni mai transparente, pe acolo pe la bugete, în punctele esenţiale. Dar nu-i dau eu sfaturi, doar notez pentru cei mul’i care se miră cum a adunat aproape 70.000 de voturi. Sigur, nu el, ci doar greaţa de politică a simandicoşilor corporatişti care doresc un mic-mare Paris, dar plătind taxe de Dăbuleni.

Pentru că ziceam de la început despre fumat, apropo de regizori, pe la începutul secolului trecut "Parker and Lee", una din primele companii de PR, propunea ca strategie de comunicare a intereselor femeilor în politică port-ţigareta, de tip Pink Panther, la un marş pe podul Brooklyn. Întâmplător, făcea şi rebrandingul pentru The American Tabacco. Lucrurile scrise cu litere mari se citesc uşor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *