Libertatea de exprimare a sirienilor la Poarta Brandenburg

Pentru o după-amiază, conferinţa a părăsit sediul Institutului şi a montat pupitrul mobil în faţa Porţii Brandenburg,  care a fost construită între anii 1788-1791 de către Carl Gotthard Langhans, un simbol al păcii şi al reunificării Berlinului şi a Germaniei.

Primul care a luat cuvântul, în acest loc de care sunt legate multe evenimente importante din istoria Berlinului, a Germaniei, a Europei și a lumii din secolul XX, a fost Ribal Al-Assad, fondator şi preşedinte al Fundaţiei Iman. El a vorbit despre situaţia libertăţii de exprimare şi a drepturilor omului în Siria. Fiul lui Rifaat Al-Assad, fostul vice-preşedinte al Siriei, a ţinut un discurs despre promovarea democraţiei adevărate şi despre recunoaşterea drepturilor omului în ţara sa de origine. Afirmaţiile lui Ribal Al-Assad au readus la suprafaţă nemulţumirile unui cetăţean sirian, participant la Forum.

Acesta din urmă a cerut să vorbească. Organizatorii i-au dat microfonul, chiar dacă a dat dovadă, cu o zi înainte, că poate reduce la tăcere o sală întreagă, cu acuzaţiile aduse la adresa regimului dictatorial din Siria. Într-o declaraţie plină de zel şi răsunând în întreagă Pariser Platz, participantul a numit propunerea lui Al-Assad „o fantezie” şi a contestat oportunitatea unei astfel de declaraţii în faţa Porţii Brandenburg, în locul în care Adolf Hitler a stat la un moment dat.
El s-a răstit în microfon pentru a auzi întregul Berlin acuzele pe care i le-a adus lui Ribal Al-Assad. „Cum poate fiul lui Rifaat Al-Assad, cel care a comandat masacrul de la Hama să vorbească despre democraţie şi drepturile omului? Cum poate vărul actualului preşedinte al Siriei să vorbească despre libertatea de exprimare?”

Rifaat Al-Assad a jucat un rol-cheie în preluarea puterii executive în 1970 de către fratele său, Hafez Al-Assad, şi a condus forţele de elită internă de securitate, precum şi Companiile din domeniul apărării (Saraya al-Difaa). El a avut un rol central pe parcursul anilor 1970 şi, până în 1984, mulţi văzândul ca succesor probabil al fratelui său mai mare. Sirianul îl face responsabil de Masacrul de la Hama, unde au murit aprope 40.000 de oameni la ordinul lui său.

Acest om, mic de înălţime, cu părul grizonant, cu ochelarii împinşi pe nas cât să îi atingă sprâncenele atunci când se încruntă, a atras privirile berlinezilor, dar şi pe ale turiştilor care se pozau în piaţă, având Poarta Brandenburg pe fundal. Un echipaj al poliţiei se afla la faţa locului, în caz că evenimentul ar fi fost perturbat de protestatari. Şi sunt sigură că dacă nu ne-am fi aflat la Berlin, în cadrul unui eveniment în care s-a vorbit despre libertatea de exprimare, acest om, de origine siriană, nu ar fi avut ocazia să îşi spună păsurile în public, ba chiar să aducă acuze la adresa unei oficialităţi.

Gestul organizatorilor, de a-l lăsa să îşi prezinte opinia până la capăt, a fost unul care a dovedit ce înseamnă libertatea de exprimare. Am fost curioasă să aflu părerea directorului ICD, după intervenţia sirianului. Mark Donfried a susţinut că a decis că era mai important să îl lase să vorbească, decât să îl reducă la tăcere, mai ales că era vorba despre Forumul pentru Libertatea de Exprimare. Ciudat este faptul că cei doi sirieni au luat prânzul împreună cu o zi înainte şi se pare că s-au înţeles foarte bine! „Chiar dacă ştiam că el a avut unele opinii diferite cu privire la  mişcarea Opoziţiei din Siria (la care atât el, cât şi Ribal Al+Assad au aderat), nu am crezut că discursul său va fi atât de emoţional şi că îl va ataca pe Ribal Al-Assad, într-o asemenea manieră. De aceea am cerut un moment de tăcere, la sfârşitul evenimentului, în memoria tuturor victimelor din Siria. Ribal a spus că nu a fost surprins de această reacţie, pentru că a mai avut parte de atacuri similare în trecut”, a precizat Mark Donfried.

Aş vrea să rememorăm câteva dintre cele mai importante declaraţii care au avut loc la Poarta Brandenburg.

În 1963, preşedintele american John F. Kennedy a vizitat Poarta Brandenburg. Atunci, sovieticii au atârnat bannere mari, de culoare roşie, pentru a-l împiedica pe acesta să privească spre Est.

Pe 12 iunie 1987, preşedintele american Ronald Reagan a vorbit locuitorilor Berlinului de Vest, la Poarta Brandenburg, cerând dărâmarea Zidului Berlinului. Adresându-i-se lui Mihail Gorbaciov, Reagan a spus: „Secretar general Gorbaciov, dacă sunteţi în căutarea de pace, dacă sunteţi în căutarea prosperităţii în Uniunea Sovietică şi Europa de Est, dacă sunteţi în căutarea liberalizării: Veniţi aici, la această poartă! Domnule Gorbaciov, deschideţi poarta! Domnul Gorbaciov, dărâmaţi acest zid!”

La 12 iulie 1994, preşedintele american Bill Clinton a vorbit la Poartă despre pacea post-Războiul Rece din Europa.

La 9 noiembrie 2009, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a intrat prin Poarta Brandenburg alături de Mihail Gorbaciov (Rusia) şi Lech Walesa (Polonia), celebrând 20 de ani de la dărâmarea Zidului Berlinului.

Pe 30 august 2011, Preşedintele Germaniei Christian Wulff a declarat: „S-a demonstrat din nou: Libertatea este invincibilă într-un final. Niciun perete nu poate rezista în faţa dorinţei de libertate.”

Poate că discursurile care au avut la Poarta Brandenburg sunt un mic pas spre Pacea din Siria şi că Peretele imaginar care stă în calea democraţiei în ţările Arabe va fi dărâmat, într-un final.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *