„Look, what they’ve done to my brain…”

Bă-ses-cu, Băsescu, Pon-ta, Ponta, An-to-nes-cu, Antonescu, “Preşedinte suspendat" (oare poartă suspensor?), “Preşedinte interimar, temporar, cu valabilitate redusă, efemer", Doamne, cât o să mă mai tortureze Torquemadele astea? Ce aţi făcut cu ţara asta? Ce aţi făcut cu creierele noastre? Cum aţi reuşit să dezbinaţi şi să porcăiţi o ţară întreagă? Întrebările sunt pur retorice, ca să se înţeleagă de la început că sunt un patriot gata să mă sacrific pentru binele ţării! Vin direct dintr-o piesă a lui Caragiale, nici nu am avut timp să mă demachiez. Pentru că tot ceea ce se petrece acum ar fi fost un subiect “prima" pentru bunul nenea Iancu.

La început am fost oarecum scandalizat de noua “loviluţie", în sensul că scenariul îmi jignea inteligenţa. Prost făcut, prost executat, timing inexistent, moment prost ales. După aceea am început să râd. Râsul sănătos, în hohote, este ultima redută în faţa prostiei generalizate, a infatuării de carnaval şi a nimicului, a Nimicului cu “N" mare. Toată povestea asta este o afacere! Ies mulţi bani! La toată lumea… sigur numai pentru ei, cei pe care îi vedem la televizoare. Aşa bobocule, desigur, dacă este vorba de parale, pardon, scuzaţi, mon cher!

României profunde, cea în care m-am refugiat de puţin timp, nu-i pasă. O fi vorba de efectul “portocalei mecanice" şi toată lumea a devenit insensibilă şi nesimţită la politică, poate că este spiritul gregar bovin al “gloatei inepte" vorba unui boier. Nu ştiu, nu sunt, din fericire, sociolog. Când îi enervezi prea tare pe români cu întrebările au o singură reacţie: “ Să plece! Să plece toţi! Şi Băsescu, şi Ponta, şi Antonescu, şi Parlamentul ! Toţi! Au făcut ţara de râs!". Parol, aşa o reacţie antisistem dupa numai douăzeci de ani de “democraţie"!

Este evident că domnul Băsescu o să se întoarcă la Cotroceni. Trebuia să spun “Preşedinte suspendat", dar iarăşi mă obsedează obiectul de îmbrăcăminte masculină. Oare un Preşedinte suspendat trebuie să poarte suspensor? O socotelă cât de cât aritmetică arată clar că nu se vor prezenta la vot nouă milioane de români sau ce mai sunt pe aici. Nu le pasă. Probabil, foarte posibil, că rezultatul votului va fi foarte clar împotriva Preşedintelui (oare, să spun “suspendat"?) pentru că aşa este la tenis când se joacă al cincilea set. Iar Preşedintele “suspendat" (oare poartă…) are mai mult codiţă bifurcată decât aripioare de arhanghel.
Dacă votul este validat prin participarea a peste nouă milioane de votanţi însemnă că s-a băgat cheia franceză în maşina de vot ca în filmele cu Charlie Chaplin. Iar dacă într-adevăr, de adevăratelea, nouă milioane de români au lăsat fripturile, ţuica, manelele şi telenovelele de duminică ca să voteze, înseamnă că domnul Băsescu are o problemă. Mare, foarte mare. Dar de aici, de la ţară, din România profundă, prezenţa a nouă milioane de votanţi la urne este un eveniment la fel de probabil ca aterizarea a patru nave extraterestre în curtea interioară de la Cotroceni. Parol, mon cher!

“Poate o să mă simt mai bine" continuă melodia Melaniei Safka. În engleză şi franceză, ca să înţelegă toată lumea. Eu, nu, nu mă simt bine! Motivele mă asalteză zilnic pe toate canalele media. Dar dumneavoastră cum vă simţiţi?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *