Manual de câştigat alegerile locale

Partenerul meu de dezbatere, un expat care lucrează în top managementul unei multinaţionale, şi-a argumentat afirmaţia dându-mi exemple concrete: cele mai urmărite programe tv sunt cele cu mizerie, crime sau sex, cele mai citite ziare sunt acelea care prezintă sâni goi cât mai aproape de mărimea naturală (care şi aceea să fie cât mai mare), cei mai populari politicieni sunt oamenii capabili să se exprime liber în limbaj de cartier, cu cuvinte puţine şi cât mai aproape de muchia DEX-ului.

Exponent de seamă al politicii dâmboviţene, primarul în exerciţiu, Sorin Oprescu, se înscrie perfect în peisajul desenat de interlocutorul meu. Iar graţie acestor capabilităţi, sondajele de pe masa strategilor electorali ai partidelor îl dau drept câştigător sigur al bătăliei pentru Bucureşti. Capital a schiţat o analiză obiectivă a realizărilor distinsului doctor aflat la comanda oraşului şi a aflat că majoritatea realizărilor mandatului său sunt, de fapt, proiecte gândite şi începute de alţii. Promisiunile sale electorale, în frunte cu celebra autostradă suspendată, au rămas doar pe foile cu discursuri, iar bugetul municipalităţii este mai sărac ca oricând.

Emblematic pentru felul în care a fost condusă în ultimii patru ani Capitala, mi se pare un episod care s-a petrecut chiar sub balconul meu, în timpul iernii. Într-o seară, târziu, ca într-un film cu acţiuni de comando, în faţa blocului şi-au făcut apariţia câteva zeci de lucrători însoţiţi de lopeţi, târnăcoape şi maşini de deszăpezit mititele, asemănătoare cu cele de tăiat iarba, cu care s-ar putea realiza "imposibila“ degajare a spaţiilor de pe aleile lăturalnice. Oamenii s-au pus de zor pe treabă, care mai de care mai harnic şi mai conştiincios. După câteva minute de perplexitate a subsemnatului în faţa unui peisaj cu muncitori ca-n Germania, şi-a făcut apariţia într-o maşină de teren însuşi primarul general. Însoţit, fireşte, de o echipă de filmare care a surprins cu acurateţe atât hărnicia lucrătorilor, cât şi indicaţiile preţioase ale mai-marelui. După alte minute, nu mai mult de trei, Oprescu s-a suit în vehicul şi dus a fost, probabil, către următorul obiectiv. Inutil să vă mai destăinui deznodământul poveştii. Tipic românesc, zecile de muncitori şi-au întrerupt lucrul în secunda doi după ce maşina primarului a dispărut din raza vizuală. Atipică a fost doar viteza cu care şi-au încărcat utilajele în camioanele cu care au apărut. N-am văzut aşa eficienţă nici în armată. Şi duşi au fost şi ei, probabil până la următoarea vizită oficială de iarna viitoare.

Cam aşa se câştigă alegerile. După principiul că tot ce nu se vede la televizor nu există. Ca bonus, vă mai spun că Vanghelie a făcut deja comandă de câteva mii de telefoane cu cartele reîncărcabile. Ştiu şi operatorul care le va furniza, dar nu spun, ca să nu le fac reclamă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *