Marele român nu-şi vinde ţara

O dată pe lună sau o dată pe săptămână, Gigi Becali vinde Steaua din plictiseală. Radu Banciu a prins bine esenţa crudă a golului românesc. “Când e foarte plictisit o vinde pe 50 de milioane de euro, când plictiseala e mai uşoară o dă pe nimic.
Dacă există un cumpărător real, Gigi îl ironizează, îl compară cu cei din familia Becali, îşi aduce aminte de neamul pe care-l reprezintă şi nu mai vinde. Dacă nu există niciun doritor, Gigi vinde Steaua la televizor. Oricine o poate cumpăra. Steaua devine proprietatea celui care îl ascultă în acel moment pe Gigi Becali.
În realitate, Gigi nu stăpâneşte nimic," aici e toată esenţa mişcărilor de capital românesc.

În spatele lui “nu ne vindem ţara" e un imens pustiu.
O dată pe an sau ori de câte ori este nevoie, românul se comportă ca dacopitecul de pe columnă. La venirea lui Traian pentru aurul din Dacia, războinicii lui Decebal au preferat retragerii în munţi, tragerii la haldele de steril. Aşa au ajuns la Alburnus Maior câteva mii de iliri pentru a muncii în minele romane. Descoperirile arhelogice de la Roşia Montană nu evidenţiază mormintele băştinaşilor, doar plăcuţele cerate ale anonimilor muncitori aduşi din Croaţia. Când Decebal nu a mai fost, dacii au dat ocupanţilor totul pe gratis. Să nu li se tulbure siesta.

Mai mult, mărturiile istorice din Munţii Apuseni arată că în evul mediu şi mai apoi în perioada industrializării, de asemenea, românii nu au vândut nimic. Aproape 2000 de ani alţii i-au hotărât românului destinul. Reareori au apărut conducători luminaţi. Dar romanul mare a profitat de sacrificiul lui Horia, Cloşca şi Crişan, de învăţăturile Şcolii Ardelene a lui Inochentie Micu Klein, Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ion Budai Deleanu şi de spiritul unionist al lui Iuliu Maniu. Ulterior i-au dat pe toţi în gât de porc. Casa .lui Horea şi Cloşca din Abrud stă să se dărâme, sub prăpădul dezinteresului, iluminaţii de la Cluj n-au Pantheoane de încinăciune, Crăiuţul nu are o şcoală războinică, iar Iuliu Maniu, loc de închinăciune.

Şi nu ne vindem ţara. O dată spus, o dată făcut. Ca-n pravila lui Becali. Steaua nu e a noastră, ci a urmaşilor, urmaşilor noştri… Dar unde sunt titlurile de proprietatea ale Stelei? Dumnezeu ştie.
Precum în teren, aşa şi-n munţi. Românul mare nu vrea să-şi vândă comorile. Pe care nici nu le cunoaşte. Pentru a le scoate la mezat, piaţa cere nişte date şi analize. Românul mare nu are nimic. Nici tulburări existenţiale.. Nu are nevoie de apeducte, precum romanii. Nici de civilizaţie. Nu are spirit de iniţiativă şi nici dorinţă de muncă. E român mare prin crâşme şi mai nou pe la defilările ungurilor din Greenpis. Preferă să apere ţara precum dacii în munţi, azi pe televiziuni.
Aşa-i românul se înfierbântă repede, dar îi trece repede. Oricum, ca Becali, e gata să vândă doar iluzii. Se mânie puţin când vinde ceva prin reprezentanţi, dar tare-i plac pomeniile străinătăţii. Aşa uită tot.
Când pleacă în Occident admiră Catedralele, dar nu cunoaşte umilinţa celui care a pus prima piatră. “Omul este o mare minune, / nu are numai trup şi suflet / şi nu se teme, ca alte vertebrate, / de tunet şi de plânsul cerului, / pentru că el măsoară măreţia / cu înţelepciunea minţii / şi poate face timpul / de două feluri: al zidirii şi al dărâmării./

Te-ai gândit vreodată câ umilinţă / celui care a pus prima piatră / la temelia unei catedrale / picură din mir / la fie ce închinare, / el, la fel ca tine, / a sperat la nemurire, / dar nemurirea e prin el, în tine / pentru viitorime: / o programare / a cosmosului inteligenţă / şi de aceea omenirea / doar trece prin războaie / nu piere?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *