Marele Ultras al USL

Am vrut, recunosc, să iasă Crin Antonescu. Sunt o persoană care pune mare preţ pe ideea de merit şi, cel puţin în aceste zile de intensă agitaţie în România, cred că (totuşi) somnolentul lider al PNL merită să cîştige în faţa tovarăşilor săi de coaliţie şi de competiţie.

Iată cum am manipulat! Am început cu o întrebare neutră, uşor naivă, cu direcţie totuşi – am întrebat "cine e marele ultras al USL". Apoi am dat numai trei opţiuni, mizând pe ideea că vor fi puţini cei care vor adăuga, în comentarii, alte opţiuni sau care mă vor trage la răspundere pentru că închid plaja de opţiuni. Pînă la ora scrierii acestui articol, nu am avut nici o observaţie, în sensul condamnării chestionarului închis propus spre vot. Am făcut însă mult mai mult decît atît şi mai grav – şi recunosc şi aici, încă o dată.

Nu am lăsat ca aceste trei opţiuni de vot să fie seci. Am enunţat numele lui Victor Ponta şi Crin Antonescu şi, cînd am ajuns la "sfertul" USL – o formulă sui generis de doi şi un sfert – numit PC am scris, iarăşi manipulînd – "în nici un caz Daniel Constantin". În ciuda precizării mele uşor mefiente, liderul PC (vă rog să nu rîdeţi, da!) a obţinut pe contor un scor destul de bun.

Cum spuneam: a ieşit cine trebuie. Pe bună dreptate. Dincolo de acest joc, fără valoare sociologică mare, irelevant sub raport ştiinţific, cu rezultat indus, cred că, din zona politicienilor cu funcţii, domnul Antonescu e cîştigătorul real, meritat. Am mai scris în acest colţ de lume virtuală despre competiţia pe culoarul vadimist care se dă între cei doi lideri mari ai USL, dar, în aceste zile, uşor-revoluţionare, liderul PNL s-a detaşat de rivalul său.

Poate că, la prima vedere, termenul de "ultras" pare deplasat, în cazul unor politicieni, dintre care cel puţin unul a avut la purtator şi sintagma "revoluţia bunului-simţ". Nu e, pe fond, neapărat aşa – în măsura în care în arsenalul bunului ultras intra uneori, inventarul e minimal, discursul urii, dispreţ pentru oponenţi, instigări radicale, cărămizi de vorbe grele sau vorbe goale, obsesii neconsumate, ţipete&adjective grele, primitivism în materie de gîndire.
Neatent sau fără să îşi fi consumat orele de somn necesare sau pur şi simplu prea impetuos, Crin Antonescu a fost, în aceste zile de protest, mult mai che-guervarist decît Victor Ponta, admiratorul original din USL al criminalului comunist devenit icon. Un Ponta, mai degrabă discret. Arsenalul cu care a lucrat Crin Antonescu, cum sugeram şi puţin mai sus, a fost de ultras de studio TV.
E drept că inventarul ultraşilor acestor zile din zona politică nu se poate reduce la trei nume. Ultraşii au fost mult mai mulţi şi, dacă înţelegem termenul de "politică" într-un mod mai generos, nu se poate să nu ajungem şi în zona TV.

Avem deja, la aproape o săptămînă de proteste televizate asiduu, deja material suficient pentru a face o voluminoasă lucrare despre manipulare. Ultraşii din stradă sunt periculoşi. Dar ultraşii din lumea politică şi din platourile de televiziune (Marele Multiplicator) sunt cel puţin la fel de periculoşi…

p.s. Mare atenție la manipulări în aceste zile!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *