Mici şi necesare clarificări: Despre Victor Ponta, Crin Antonescu şi IICCMER

Nu e vorba de ceea ce-am scris ca observator şi comentator al vieţii politice româneşti, inclusive articole critice despre dl Antonescu şi dl Ponta, ci de activitatea mea în conducerea IICCMER. Mă îndoiesc că va putea găsi asemenea probe pentru simplul şi banalul motiv că ele nu există. Da, am sprijinit îndeplinirea propunerilor din Raportul Final asumate de preşedintele Băsescu. Aceasta a fost datoria mea şi mi-am indeplint-o, alături de profesorul Ioan Stanomir, de colegii mei din conducerea executivă, de experţii IICCMER.

Dar acest lucru nu înseamnă activitate pro-Basescu, ci pro-decomunizare. Da, am susţinut legăturile dintre IICCMER şi alte centre de cercetare dedicate ideilor sintetizate în Declaraţia de la Praga. N-a semnătoare şi dl Antonescu acel document intiat de Vaclav Havel? Da, am susţinut colaborarea cu editori precum Curtea Veche, Humanitas şi Polirom, în vederea aparitei unor lucrări fundamentale, între care istoria Gulagului de Anne Applebaum, "Nouă dezordine mondială" de Ken Jowitt, "Bloodlands" de Timothy Snyder, textele din exil al lui Grigore Gafencu, cartea Iuliei Vladimirov despre Monica Lovinescu în arhivele Securităţii, cea a Clarei Mareş despre I. D. Sârbu, cartilelui Mircea Stănescu despre re-educare şi atâtea altele. Da, am susţinut acţiunile educaţionale şi de memorializare. Da, am susţinut demersul experţilor IICCMER de sesizare a justiţiei în cazul călaului Gh. Enoiu. Da, am susţinut colaborarea efectivă cu Asociaţia "21 Decembrie", cu dl Doru Mărieş, pentru a scoate la iveală adevărul despre Revoluţie şi despre mineriade. Al doilea argument invocat de Crin Antonescu este rolul d-luiZamfirescu în exilul democratic românesc.

Confirm că avem de-a face cu o persoană care a făcut multe lucruri admirabile în exil. Cum, nu mă îndoiesc, dl Zamfirescu poate confirma că nici eu nu am ezitat să acţionez în acelaşi sens. În 2003, domnul Zamfirescu, pe atunci preşedinte al INMER, împreună cu istoricul Adrian Niculescu, vicepreşedintele acelui institute dedicate memoriei exilului românesc, m-au invitat să fac parte din Consiliul de Garanţie Morală. Am acceptat invitaţia cu gratitudine. Cred că nu este nevoie de alte detalii. Dar îl califica aceasta activita temeritorie pe dl Zamfirescu pentru poziţia de preşedinte al unui ConsiliuStiintific format din personalităţi academice? Este vorba de un organism care orientează şi analizează activitatea de cercetare. N-ar fi fost firesc să i se ofere distinsului veteran al PNL un post nou, anume acela de preşedinte de onoare al IICCMER, lăsând Consiliul Ştiinţific, cu mine ori fără mine acolo, să fie ceea ce este menit să fie? Bun, eşti supărat pe mine, te deranjez, aşa să fie, dar numeşti un om de ştiinţă, un istoric, politolog, economist. Aflu că dl Victor Ponta a avut o singură ezitare semnând decizia pe care nu puţini (citiţi petiţia iniţiată de "Evenimentul Zilei", semnată, până acum, de peste o mie de oameni) o socotesc un abuz, un ukaz de tip stalinist (citiţi articolul profesorului Mircea Mihăieş din "Evenimentul Zilei").

I-a plăcut cartea mea despre Ion Iliescu, spune el. Problema este că n-am scris o asemenea carte. Există volumul "Marele şoc din finalul unui secol scurt.Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu" apărut la Editura Enciclopedică în 2004, cu prefaţa profesorului Dinu C. Giurescu. În pofida divergentelor ştiute dintre ei, mă bucur să-i spun d-lui conferenţiar Ponta că, la vremea respectivă, profesorul Cristian Preda a scris o recenzie favorabilă a volumului în revistă "22". Dar să lăsăm de-o parte aceste fineturi bibliografice. Mi-ar fi plăcut să cred că Victor Ponta a avut ezitări legate de legalitatea deciziei sale. De faptul că a făgăduit că nu va face epurări politice. Că ştie limitele unui guvern de tranziţie, deci nu unul care nu are în spate alegeri naţionale, ci se pregăteşte să le organizeze, fără a şti dinainte rezultatullor. Că îi pasă de condamnarea dictaturii comuniste din România bazată pe Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale pe care am coordonat-o.

Că ştie poziţia Consiliului Europei referitoare la condamnarea regimurilor fasciste şi staliniste. Că ştie că existalegi în România privind comemorarea victimelor acestor dictaturi genocidare. Se pare că lucrurile nu stau astfel. Păcat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *