Mircea Geoană Proiect

Ca diplomat, Mircea Geoană a avut o evoluţie relativ lineară. Nu a fost deloc un ambasador rău în SUA şi, mai apoi, ca ministru de externe nu a făcut nici gafe din seria celor care l-au făcut în ultimii ani celebru. E adevărat – Mircea Geoana a făcut, în 1997, conform mărturiilor venite din zona Emil Constantinescu (mai tineţi minte cine a fost, da? ) & Zoe Petre, cu asupra de măsură, dovada caracterului său, cum să spun, atît de maleabil cînd a salutat, în calitate de ţărănist, noua conducere instalată odată cu prima mare înfrîngere a lui Ion Iliescu. Ca şi mulţi regalişti de astăzi, făcuţi la apelul bocancilor, şi dl Geoană – la acea vreme – poza, desigur, în ţărănist de Ziua a Şaptea…

După poziţiile de, în ordine, purtător de cuvînt la MAE, ambasador în SUA, ministrul de externe, dl Geoană urma să fie premier. Nu a fost să fie! În plus, ratarea poziţiei de premier (a se vedea tandemul Năstase-Geoană) din decembrie 2004 i se datorează, într-o măsură semnificativă şi fostul ministrul de externe al premierului Năstase – cel puţin aşa susţine Ion Iliescu, în fragmentele sale memorialistice, acolo unde invoca declaraţiile nefericite despre PRM din campania electorală de la acea vreme făcute de dl Geoană. Dar acesta – Proiectul Geoană-Premier – nu e primul rateu de răsunet al domnului Geoană. Seria de eşecuri sau de proiecte ratate pe care le-a întruchipat şi pe care le duce dupa sine Mircea Geoană a fost deschisă de deznodămîntul competiţiei de la Primăria Capitalei. În vara lui 2004, un Mircea Geoană metamorfozat (mai ţineţi minte urletele “diplomatului" Geoană de la lansarea candidaturii sale pentru Primăria Capitalei?) şi deja dînd semne adîncă nepricepere (a propos – unde e Măgurele, domnule Geoană? în ce sector din Bucureşti?) e făcut KO de Traian Băsescu. Proiectul Geoană-Primar General cade! La cîteva luni, cum spuneam, cade, în ciuda zîmbetelor de susţinere ale lui Ion Iliescu, şi proiectul Geoană-Premier!

În 2005, în aprilie, acelaşi personaj cîştigă sefia PSD în faţa mult mai titratului Ion Iliescu. Pare că e primul proiect în care domnului Geoană îi ies mutările, dar, dacă lărgim cadrul, nu e chiar aşa. Geoană vine în PSD după Ion Iliescu şi pozează în reformistului partidului. În numele acestui proiect – care are o serioasă patină a Grupului de la Cluj – iese dl Geoană cîştigător, dar fapte în rafală invalidează şi anulează acest proiect. Deşi mai cîştigă încă o dată şefia PSD, în decembrie 2006, Geoană nu mai e înconjurat de un Vasile Dîncu, Ioan Rus ori Vasile Puşcas. Mai mult decît atît – pseudo-reformistul Geoană îşi petrece ultimii doi ani de mandat de şef al PSD cu Marian Vanghelie ca ideolog-şef mereu la îndemînă şi e din ce în ce mai bucuros de lesa în care e ţinut de mogului. Proiectul Geoană-REFORMIST cade în mod repetat şi, oarecum în chip firesc, vine şi înfrîngerea cea mai grea şi cea mai dură. În 2009, cu o desfăşurare de forte politico-mediatico-economice fără precedent drept scut, Mircea Geoană defilează ca prezidenţiabil. Proiectul Mircea Geoană-Preşedinte al României e anulat însă într-un memorabil decembrie 2009 nu de flacara violet, ci, din nou, de Traian Băsescu. Sau, dacă vreţi să glumin puţin, nu ţine decît foarte foarte puţin – ştiti, desigur, anecdota cu personajul politic ce a deţinut cel mai scurt mandat de preşedinte al unui stat (o noapte!)
Mircea Geoană rămîne, după acest ultim moment, preş. al Senatului, dar poziţia sa e mai degrabă formală. Aici nu ratează din proprie iniţiativă decisiv şi spectaculos – cum a fost cazul cu cele patru proiecte mari enunţate mai înainte – dar primeşte în aceste zile o nesperată mînă de ajutor de la (pînă în 22 noiembrie 2011, aprox ora 19.30) colegii săi social-democraţi care decid să îl excludă din partid şi, pe cale de consecinţă, să îi retragă sprijinul pentru funcţia de preşedinte al Senatului.

Mircea Geoană pleacă, aşadar, din PSD după ce a ratat cam tot ce se putea rata. Efigie ambulantă a eşecului – un om e, nu-i aşa, şi suma proiectelor sale şi, prin urmare, în cazul lui Mircea Geoană – suma proiectelor ratate!) – Geoană promite că nu iese din politică. Sugerează că e gata să înceapă un nou proiect.
Pînă cînd vom vedea despre ce e vorba, să ne amintim de un proverb: se spune că răzbunarea e arma prostului. Dar a Prostănacului care o fi?

Cristian PĂTRĂŞCONIU este director-adjunct al ISP şi autor al blogului www.patrasconiu.ro. Opiniile exprimate aici sînt făcute exclusiv în nume personal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *