Moartea învăţământului universitar românesc

Iniţiativele ministrului Pop de a face lumină (!?) în răsunătoarele cazuri de palgiat din ultima vreme, precum şi atacarea în instanţă a clasificării universităţilor sunt acţiuni care, pe plan intern, tind să transforme diplomele româneşti într-un fel de abonamente nenominalizate, aflate la purtător, fără niciun element care să conţină vreun element de diferenţiere calitativă între posesorii lor.

Practic o diplomă de la Dimitrie Cantemir ar urma să aibă exact aceeaşi valoare simbolică precum una obţinută la Universitatea Babeş-Bolyai, să zicem, şi nu m-ar mira ca în viitorul foarte apropiat, în virtutea spiritului comunist care îl animă pe Liviu Marian Pop, să nici nu se mai treacă pe diplome numele univeristăţii care le-a emis. Să se scrie doar diplomă de absolvire într-o anumită specialitate, pentru că, nu-i aşa, toate au aceeaşi valoare. Care este această valoare? Pe plan intern valoarea diplomelor este variabilă, în funcţie de ataşamentul posesorului faţă de partidul pe care ministrul Pop îl serveşte cu infinită slugărnicie, PSD. Dacă eşti un entuziast susţinător al PSD, diploma are valoare, dacă nu, nu. Este criză economică şi trebuie să înţelegem. Pe plan extern valoarea diplomelor româneşti este ca şi cea a banilor falşi. Zero, ar fi varianta maximală, dar este ceva mai mică pentru că toate conţin, din acest moment, şi suspiciunea de fraudă. Pentru a proba ultima informaţie, trebuie să ne întoarcem, invariabil, la chestiunea plagiatelor.

Înainte de plecarea la Bruxelles, premierul Victor Ponta a cerut Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării un punct de vedere privind valabilitatea academică, inclusiv din punctul de vedere al probităţii profesionale, a tezei sale de doctorat. Joi, 28 iunie, într-un interviu acordat cotidianului spaniol "El Pais" premierul a repus în discuţie subiectul, afirmând că, dacă acest consiliu din cadrul ANCS va dovedi plagiatul, domnia sa va demisiona din funcţia de prim-ministru. Să mai amintim doar că, imediat după instalarea sa cu titlul de interimar în funcţia de ministru al educaţiei Liviu Pop a decapitat conducerea ANCS şi a schimbat componenţa Comisie de Etică. Mai mult, chiar în ziua solicitării depuse de premier, ministrul educaţiei a făcut un gest de frondă (singurul din mandatul său), afirmând senin "Consiliul Naţional de Etică ar putea decide ca sesizările anonime privind plagiatul să nu mai fie luate în seamă". În cazul de faţă, sesizarea nu este una anonimă decât dacă Liviu Pop îl consideră anonim pe şeful său de la guvern. Dar aceasta nu pare să îi fi urnit pe membrii verificaţi politic ai comisiei din toropeala estivală care pare să îi fi năpădit.
Ceea ce nu ştia la momentul respectiv Liviu Marian Pop este că în România mai funcţionează un organism, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), responsabil direct de valabilitatea diplomelor din sistemul universitar. Or, în urma scandalului internaţional iscat pe seama presupusului plagiat al primului ministru, CNATDCU s-a autosesizat şi, pe ordinea de zi a şedinţei programate pentru vineri, 29 iunie, trebuia să ia în discuţie dosarul tezei de doctorat a lui Victor Ponta. Surpriză însă, cu doar câteva ore înainte de şedinţă, Liviu Pop a anunţat într-un interviu acordat presei… intenţia de desfiinţare a CNATDCU şi remodelarea lui într-un format cu 45 de membri (în loc de 20 câţi sunt în prezent), fapt pentru care aşteaptă propuneri din partea universităţilor din ţară. Devine previzibil faptul că o confirmare instituţională a plagiatului domnului Ponta nu vom avea, chiar dacă lucrurile sunt clare ca lumina zilei, atâta vreme cât în conducerea Ministerului Educaţiei vom avea ministri de teapa lui Liviu Pop.

Şi mai gravă este însă autodiscreditarea universităţilor româneşti. Comisia de Etică a Universităţii din Oradea a anunţat că nu are probe care să ateste plagiatul Ericăi Mang, în pofida faptului că inclusiv autorii din care s-a făcut plagiatul, l-au confirmat în presa internaţională. În urma acestei decizii Universitatea din Oradea ar trebui desfiinţată. În condiţiile în care o instituţie academică îşi recunoaşte incapacitatea de a constata, cu probele pe masă, un fals intelectual, înseamnă că oamenii care compun acea comunitate academică sunt de o incompetenţă intolerabilă. Faptul că ne aflăm în faţa unei simple fabrici de diplome nu mai trebuie demonstrat. Nimic din adevăratul spririt academic nu răzbate din acest comunicat al Universităţii din Oradea.

Cam la fel stau lucrurile şi la Facultatea de drept din cadrul Universităţii Bucureşti. Solicitarea făcută de către rectorul Univeristăţii Bucureşti, Mircea Dumitru, Facultăţii de drept s-a lovit de refuzul consiliului facultăţii pe motiv că… nu ar avea temei juridic să se ocupe de onestitatea intelectuală a tezei lui Ponta. Mai mult, s-a stabilit să nu fie făcut public votul fiecărui membru al consiliului. Laşitate şi ticăloşie. În urma acestei manevre ruşinoase, decanul facultăţii, eminentul jurist Flavius Baias şi-a înaintat demisia şi a anunţat că domnia sa va studia personal originalitatea tezei lui Ponta.
Este limpede din toată această înşiruire de fapte că doar oamenii foarte naivi se mai pot aştepta la un verdict oficial în privinţa doctoratului lui Victor Ponta. Cum nu vor putea spune nici că lucrarea nu este plagiat (când probele care atestă plagiatul indubitabil circulă liber pe tot globul spre amuzamentul presei internaţionale), cel mai probabil vom ava parte de o tergiversare fără sfârşit, care va dura cel puţin cât guvernarea Ponta. Preţul acestei iresponsabilităţi: moartea învăţământului universitar românesc. Din acest moment diplomele ar putea fi primite precum cărţile de identitate, fără niciun efort suplimentar: la 18-19 ani bacalaureat, la 21-22 licenţă, la 23-24 masterat, la 28 doctor. Automat, să primească toată lumea.

Ce ar mai fi de făcut, pentru salvarea onoarei serios terfelite a învăţământului superior românesc? Ca toţi membrii CNATDCU şi ai vechii comisii de etică de la ANCS să se pronunţe public, prin rapoarte scrise despre doctoratul lui Ponta. La fel specialiştii de la Facultatea de Drept a universităţii Bucureşti. Opinia publică românească şi internaţională trebuie să ia act de aceste poziţii şi de argumentele care le susţin pentru a le pune în balanţă cu ridicatul din umeri al celor care spun că nu au competenţa să se pronunţe!

PS: Cel mai sincer respect pentru savanţii autentici şi oamenii de caracter din CNADTCU, potrivit verdictului cărora teza de plagiat a premierului este plagiat! Chiar dacă nu va avea efecte juridice, cuvântul acestor oameni contează enorm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *