Nu ştim de ce a sărit Google peste Einstein

Adevărul este că nu ştim de ce a sărit Google peste Einstein! Şi nu ştim câţi ar fi tresăltat la vederea unui logo cu Einstein, dar ştim că mulţi s-au entuziasmat la aducerea în prim plan a plăcutei îndeletniciri, considerată la japonezi parte a segmentului disciplinelor pedagogice care dezvoltă îndemânarea, pe lângă latura spirituală.

Să vedem totuşi un “segment" din Einstein. Albert Einstein. Încă de mic, Albert se manifesta ca un băiat neobişnuit. Nu a vorbit până la vârsta de trei ani, dând impresia că este retardat mintal. Era un copil retras, preocupat de anumite subiecte, pe care cei de vârsta lui nu le înţelegeau, astfel că ceilalţi copii îl dispreţuiau. Datorită dificultăţii de a se adapta la şcoală, profesorii l-au considerat un copil-problemă, îndărătnic şi diferit, care nu vrea să înveţe. În 1884, micul Albert primeşte de la tatăl sau o busolă care îl fascinează în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, "o impresie adâncă şi de durată", inspirându-i dorinţa de a cerceta misterele naturii, dorinţă care îl va urmări toată viaţa. La insistenţele mamei, la vârsta de şase ani, Albert ia lecţii de vioară. Deşi nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere lucrări precum "Sonata pentru vioară" a lui Mozart. Pe măsură ce creştea, se manifesta tot mai clar înclinaţia sa către dispozitive mecanice, modele fizice şi pasiunea sa pentru matematică, abilitatea în a înţelege conceptele sale dificile. În perioada 1885 – 1888, Albert este trimis la şcoala elementară catolică din München şi cu toate că părinţii săi nu erau religioşi, ca o contrapondere, tânărul primeşte lecţii de iudaism acasă. În 1895, Eistein vrea să urmeze învăţământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea Politehnică elveţiană, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule), deşi avea note excepţionale la matematică şi la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obţinute la examenul de maturitate.

Familia îl trimite, apoi, la Aarau, Elveţia pentru a-şi completa studiile liceale şi pentru a-şi lua diploma necesară. Spre deosebire de atmosfera din şcolile din Germania, la şcoala elveţiană profesorii respectau personalitatea elevilor şi stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuţi în Elveţia au contribuit la socializarea şi la exteriorizarea sa, deşi avea un caracter introvertit şi singuratic. Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze şi să se aprofundeze în teoriile sale, formulând una dintre primele sale întrebări teoretice: "Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina şi să călătorim prin intermediul acesteia?"
Interesant? Depinde cum se pune problema. Sau logo-ul…La mulţi ani Einstein! Albert Einstein…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *