O aniversare mai importantă decît cea a lui Ion Iliescu

Ştiu că, mai ales în generaţia mea, sînt mulţi admiratori ai lui Gabriel Garcia Marquez şi, mai ales pentru ei, am vrut să marchez această celebrare despre care, fac pariu, nu va scrie nici o gazetă în ţara în care toate gazetele au scris, de pildă, despre ziua de naştere a lui Ion Iliescu.

Mulţi ani am crezut că spiritul unui roman se poate citi în prima sa frază. Dacă prima frază nu spune nimic, nu deschide, atunci romanul e mort. Aşa credeam. Între timp, m-am mai răzgîndit. Dar, pe atunci, colecţionam prime fraze de roman şi, dintre toate, cea pe care nu o voi putea uita niciodată pentru că mă farmecă şi azi ca la prima lectura este aceasta: "Mulţi ani mai tîrziu, stînd în faţa plutonului de execuţie, Colonelul Aureliano Buendia îşi va aminti acea după-amiază îndepărtată în care tatăl său l-a dus să-i arate gheaţa." Este prima frază perfectă a unui roman perfect – aţi ghicit desigur, "Un veac de singurătate". O ştiu pe dinafară şi, uneori, în cele mai nepotrivite momente ale zilei, mi-o spun în minte, poate e mult spus ca pe o rugăciune, dar, în orice caz, ca pe un fel de formulă incantatorie care îmi face bine.

Dintre acei care îl iubesc pe Gabriel Garcia Marquez, îi rog pe cei mai grăbiţi să se gîndească azi, preţ de o secundă, la el, la lumea lui fabuloasă, la Macondo şi la Aracataca, şi să îşi amintească de magia lui în care este mult mai mult realism decît în ştirile televiziunilor de ştiri. Iar pe cei mai puţin grăbiţi îi rog să ia o carte de-a lui de pe raft şi să citească o pagină, oricare. Apoi, cu toţii, vom reveni la ştirile televiziunilor de ştiri luîndu-le, pe mai departe, în serios, ca şi cum ele ar fi viaţa noastră şi nu ceea ce ne amintim noi spre a povesti din ceea ce am trăit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *