Parlamentari români în lume. Episodul 1: Dl Ponta, în America

Cum sensibilitatea este, în ochii mei cel puţin, cel mai frumos dar pe care Dumnezeu îl face cuiva, mă grăbesc să-i cer scuze. Cu atît mai mult cu cît dl Ponta nu a jignit niciodată nici pe mine, nici partidul meu, nici pe colegii mei din majoritate. A vorbit mereu frumos, echilibrat, cumpătat. Are dreptate, ce-i al lui, e-al lui – e un exemplu de bună creştere. Ah, de-am fi toţi ca el, România ar fi ca o grădina din Eden în care gentlemeni perfecţi ar dansa menuet cu doamne absolute. Dar, vorba poetului, n-a fost, n-a fost aşa…
Însă, dl Ponta s-a întors din America şi aşteptam să aud ce a făcut pe-acolo. Aşa ne spusese la plecare: că vom afla totul la întoarcere. În afara primelor două nominalizări în ipoteticul său cabinet de după alegeri (cam triste, după părerea mea), nu am aflat mai nimic. Mai multe ne-a spus dl Geoană – că fostul său purtător de cuvînt s-ar fi întîlnit în America cu un adjunct al unui asistent. Dacă e aşa, sînt bune şanse să ştiu despre cine e vorba şi trebuie să vă spun că şi eu m-am întîlnit cu respectiva doamnă în decembrie şi, cu o zi înaintea mea, colegul meu de la PNL, dl deputat Scutaru, avusese la rîndu-i o întrevedere cu dînsa. Nu vă grăbiţi să plasaţi aceste întîlniri în derizoriu. Cam acesta e nivelul firesc de primire la Departamentul de Stat al unui deputat român, fie el şi preşedinte de partid din opoziţie. Dl Geoană însuşi, în celebra vizită americană care i-a provocat exmatricularea, a încercat să aibă o întîlnire la un nivel cît mai înalt nivel în Departamentul de Stat şi tot ce a putut obţine a fost întrevederea cu doamna adjunct al asistentului, altfel un diplomat de excelentă calitate. Nu a acceptat, pentru că orgoliul său de şef al Senatului l-a pus să spună "ori Hillary, ori nimic." Şi a avut nimic. Fac această scurtă istorie ca să ne lămurim un pic despre cum stau lucrurile şi să explic, dacă e cazul, dlui Ponta că nu are de ce să se ruşineze în România că cel mai înalt nivel la Departamentul de Stat la care a putut ajunge este cel la care ajung şi alţi parlamentari cu pretenţii mai modeste pe piaţa politică dîmboviţeană. Acesta este nivelul firesc, de lucru şi dialog, cu America. Înţeleg că şi durata scurtă a întrevederilor l-a cam uimit pe tînărul socialist, aflat, cel puţin de cînd avem un nou prim-ministru, într-un impresionant proces de coacere. Nu trebuie să fie uimit. Aşa sînt americanii, expeditivi. Oameni ocupaţi.
Tot aşteptînd ştiri oficiale despre vizită de la dl Ponta însuşi şi văzînd acestea nu mai vin, am dat şi eu cîteva telefoane şi mailuri unor prieteni de peste ocean. Totuşi, vizita liderului opoziţiei noastre în patria democraţiei este de maxim interes politic, cel puţin pentru unul ca mine. Astfel, am aflat unele amănunte şi concluzia mea a fost că dl Ponta chiar ne-a spus totul despre această vizită nespunîndu-ne nimic.
Totodată, înţeleg că turneele internaţionale ale liderilor opoziţiei continuă. Urmează dl Antonescu. În Germania. Ei, da, asta vizită! Abia aştept…
Dacă am jignit vreun suflet candid de opozant pe parcursul acestui text, îmi cer, iarăşi iertare.
P.S. Gata cu dl Ponta. Mîine, promit să scriu despre mine. În Qatar. Văd că subiectul a inflamat ici-colo breasla jurnaliştilor şi cîţiva colegi socialişti chiar s-au apucat să mă denunţe vîrtos, aşa că nu pot să nu pun gaz pe foc. Mai ales că ştiu bine cum şi de ce s-a aprins vîlvătaia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *