Pe culoarele Parlamentelor

Europa a văzut încâte va luni mişcări populare şi politice de anvergură: protestele violente şi de amploare din Grecia, demonstraţiile virulente din Italia, furia studenţilor din Marea Britanie, vara fierbinte din Spania. Europa a luat act în 2011 de căderea a doi prim-miniştri – italian si grec, a analizat rata record a şomajului în Spania şi a căutat soluţii, fără un rezultat definitiv, ca zona euro să nu se prăbuşească. Grecia, Irlanda, Portugalia au primit ajutoare ca să supravieţuiască financiar. Şi lista poate continua pe acest fundal de îngrijorare reală la niveleuropean. Numai cu o zi înainte ca iderii USL să ajungă la Bruxelles, Belgia este în grevă generală, un protest faţă de măsurile de austeritate.

Demersul liderilorUSL devine, în acest context, de-a dreptul hilar.Să ceri Europei să analizeze acum, când zona euro este pândită de recesiune,asemănarea “dintre profilul lui Băsescu şi profilul lui Orban", cum zicea europarlamentarul Rovana Plumb, sau să ceri o Rezoluţie a PE împotriva României doar ca să obţii, până la urmă, ca “acest Guvern şi preşedintele să plece" arată nivelul imatur al bătăliei politice din ţară. Să-i faci pe românii împovăraţi de măsurile de austeritate să spere că Europa se va opri în loc când va auzi glasul opoziţiei din Românie arată dispreţ. Lozincile care pe străzile din România capătă greutatea nemulţumiriifireşti a oamenilor vor suna fals în sala închiriată de USL în sediul Parlamentului European.
În ţară, opoziţia pare să fi optat până la urmă pentru greva parlamentară, după bâjbâiala neinspirată cu demisia în bloc a parlamentarilor. Adică aleşii nu vor mai merge la şedinţele Parlamentului decât dacă au de votat o moţiune de cenzură care să ducă la schimbarea Guvernului. Ca cetăţean, eu nu vreau ca cei care îmi cer votul să intre în Parlament ca să facă legi să stea, de fapt, pe culoar. E drept că nu vreau nici ca cei care mă reprezintă, în contul votului pe care îl dau, să abuzeze de poziţiile pe care se află. Greşelile clasei politice, fie la putere, fie în opoziţie, sunt cel mai bine cântărite la vot, iar diferenţa dintre soluţiile reale şi cele populiste este uneori extrem de fragilă (cam ca cele 5 procente potenţiale de majorare a pensiilor şi salariilor).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *