Pe lângă cetăţenii români din străinătate, îi anulăm şi pe cei care în ţara au votat „nu”

Unul din aceste capete de cerere a fost unul pe seama căruia USL, analiştii şi postacii săi, au strunit valuri de propagandă furibundă şi anume cel referitor la încălcarea libertăţii electorale şi a sensului unui referendum, prin boicotarea acestuia. CCR respinge această susţinere, ca neavând nici-o bază legală, căci numai o împiedicare sau o forţare pentru a te prezenta la vot şi a vota sau nu într-un anume fel, este culpabilă.

În rest votul fiind un drept şi nu o obligaţie, participarea sau nu, exercitarea sau nu a dreptului de vot este o opţiune liberă de orice constrângere, CCR stipulând că „acest drept este inclus în Titlul II Capitolul II al Constituţiei – intitulat Drepturile şi libertăţile fundamentale, şi nu în Titlul II Capitolul III – Îndatoririle fundamentale; aşadar, ţine de voinţa fiecărui cetăţean de a decide în mod liber dacă îşi exercită acest drept. Acesta nu poate fi obligat să îl exercite sau dimpotrivă să nu îl exercite din moment ce art.30 alin. (2) din Constituţie garantează libertatea conştiinţei.”

Şi mai spune ceva foarte important CCR şi anume că „exprimarea unei opţiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci şi chiar prin neparticiparea la acesta mai ales în situaţiile în care legislaţia relevantă impune un anumit cvorum de participare. În acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numărul cetăţenilor unui stat; în acest mod, cei ce aleg să nu îşi exercite dreptul la vot consideră că printr-o conduită pasivă îşi pot impune voinţa politică. Astfel, alegând să nu îşi exercite un drept constituţional, cetăţenii îşi văd realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, în mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o formă de exprimare a voinţei politice a cetăţenilor şi de participare la viaţa politică. Astfel cum s-a arătat mai sus, singura condiţionare este aceea că exercitarea sau neexercitarea dreptului la vot să nu fie impusă, ci să ţină de resortul intern al fiecărei persoane.

Or, în campania pentru referendum, potrivit art.30 alin. (2) din Legea nr.3/2000, „partidele politice şi cetăţenii au dreptul să îşi exprime opiniile în mod liber şi fără nici o discriminare, prin mitinguri, prin adunări publice şi prin mijloace de informare în masă”. Partidele politice pot îndemna sau din contră să nu îndemne cetăţenii să voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Ceea ce însă partidele politice nu pot întreprinde este obligarea cetăţenilor la a vota sau, din contră, la a nu vota, întrucât numai în acest caz dreptul la vot este golit de conţinut.

Este adevărat că, potrivit art.2 alin. (1) din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum, însă textul nu impune obligativitatea votului, lăsând cetăţeanului deplină libertate de a participa sau nu la alegeri sau la referendum şi de a-şi exprima opţiunile în modul în care consideră că este potrivit.”

Pornind de la aceste aserţiuni indubitabile voi demonstra că prin modificarea prin scădere a cvorumului electoral la referendum este viciata şi încălcata liberă opţiune a celui aproape un milion de votanţi cu NU despre care nu ştim decât că au votat NU contribuind la cvorum, dar desigur nedorind ca Preşedintele Băsescu să fie demis.

Nu avem de unde să ştim dacă ei ar fi participat la vot independent de mărimea cvorumului, poate da, dar poate mai degrabă nu. Putem presupune cu pertinenta ca ei au considerat ca majoritatea susţinătorilor lui Băsescu au ascutat de îndemnurile PDL şi ale acestuia privind boicotul, aşa că cei care vor vota DA vor fi foarte departe de cvorum şi aşa a şi fost, căci de la 7,5 milioane şi până la peste 9,1 milioane este ceva distanţă.

De aceea au considerat că este loc şi pentru unii ca ei, care cu năduf să trântească un NU mare şi clar pe buletinul de vot. Desigur că dacă cvorumul anunţat ar fi fost de 8 milioane probabil că nu ar mai fi intrat în secţia de vot. Aşadar în această situaţie voinţa lor este viciata de această schimbare imorală şi nelegala a datelor impuse şi anunţate anterior referendumului. Ca să fiu mai bine înţeles voi folosi o metaforă cu referire la un meci de fotbal în care o echipă, cea care pierde, da goluri din ofsaid care sunt desigur anulate de arbitru, cealaltă echipă, cea câştigătoare, practicând jocul la ofsaid.

Dar surpriza, căci după meci se schimba regulamentul care se şi aplică retroactiv respectivului meci, astfel ca golurile anulate din cauza de ofsaid sunt declarate valabile şi echipa perdanta devine victorioasă. Ar putea cineva în sport accepta aşa ceva? Eu cred că nu şi echipa nedreptăţita poate pe bună dreptate să susţină că dacă această nouă regulă era anunţată de la începutul meciului, ea nu ar mai fi jucat la ofsaid adoptând un alt stil de joc şi ar fi dat şi ea destule goluri din ofsaid.

Aşadar pe lângă faptul că cei din străinătate care nu vin la vot nu mai contează dar şi cei din ţara care au votat NU au voinţă anulată. Asta este situaţia acum şi toată refacerea listelor este o nelegalitate crasă şi evidentă, cărora cei care au fost la vot şi au spus NU, i se pot opune folosind şi instrumentul juridic care cred că există şi, deigur, îl putem folosi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *