Persistenţa nostalgiei comuniste. Trei întrebări şi trei răspunsuri

1. Cum vă explicaţi că, în pofida evidentelor, a atâtor lucrări ştiinţifice şi memorialistice, persistă încă un fel de idealizare a comunismului?

Parte din răspuns tine de ignoranţa, parte de nostalgie. Cunosc cazul unui lider comunist grec, şeful departamentului de relaţii internaţionale al PC din Grecia (KKE). Om cultivat, şi-a trăit copilăria şi adolescenţa în România. După 1968, a ajuns în RDG, a obţinut un doctorat în astrofizică la Technische Universität din Dresda. Astăzi este promotorul unei alianţe comuniste internaţionale, un fel de neo-Cominform, care să-i includă pe stalinişti, troţkişti, maoişti, anarhişti, deci pe toţi cei care abhora liberalismul şi democraţia de piaţă. În cazul său, nu e vorba de ignoranţa, întrucât i-a citit şi pe Koestler, şi pe Soljeniţân, şi pe Conquest. Bănuiesc că joacă aici un rol aversiunea pentru valorile umanismului burghez, deci clasic, o pasiune colectivistă greu controlabilă, un libido politic fals egalitarist, dar şi anti-americanismul ca mit mobilizator şi unificator al unor forţe altminteri extrem de disparate şi eterogene. La care se adăugă fascismul roşu al colonelui Chavez, cu al său aventurism demagogic. Ori partiturile unor enfants terribles răsfăţaţi prin campusurile vestice care continua să exalte, nonşalant şi iresponsabil "grandoarea istorică a bolşevismului". Raportul Comisiei Prezidenţiale de analiză a dictaturii comuniste din România are tocmai acest rol: prin cunoaştere, printr-o analiză cât mai riguroasă, să demonstreze caracterul ilegitim şi criminal al unui sistem care s-a pretins incarnarea "umanismului socialist". Fireşte, există destui care susţin că bolşevismul nu avea de-a face cu marxismul originar, ca proiectul comunist din URSS, din Europa de Est, din China, nu simboliza potenţialul emancipator al marxismului. Mi se pare că avem de-a face cu un sofism. Singurul marxism aplicat concret a fost cel al utopiei concentraţionare de tip bolşevic. Comunismul s-a bazat, înainte de orice pe minciună. O ştim de la Souvarine, Camus, Kolakowski, Sidney Hook. A fost o supremă iluzie, iar iluziile mor greu. Adăugaţi faptul că există o nostalgie a Vârstei de Aur, a unei fericiri paradisiace, a egalităţii totale, tot aşa cum există o atracţie spre o lume a împăcării contrariilor, în care domnesc neîngrădite de nimic, precum în versurile lui Baudelaire, ordinea şi frumuseţea. Prea puţini încă sunt cei care să vrea să ştie că utopia comunistă a însemnat mai presus de orice infernul exterminist al Gulagului.

2. Anticomunismul ca obligaţie morală, aţi spus în repetate rânduri. Pentru cine?

Pentru fostele tari comuniste sau pentru umanitate în general?
Orice spirit liberal autentic nu poate fi decât anti-totalitar. Lionel Trilling are o carte cu titlul "The Moral Obligation to Be Intelligent". Eu mă refer la obligaţia de a fi inteligent din punct devedere politico-filosofic: adică antifascist şi anticomunist, fără reticenţe, fără complexe şi fără jenă.
Includ in aceasta abordare si pe socialistii liberali gen fratii Roselli, ori pe intelectualii de la New York (New York intellectuals) grupati cindva in jurul lui "Partisan Review" (de la Edmund Wilson, Philip Rahv si Dwight Macdonald la Lionel Trilling, Hannah Arendt, Daniel Bell si Susan Sontag). Ii includ pe Castoriadis si Lefort, pe Aron si Arendt, pe Manent si pe Ferry, pe Souvarine si pe Finkielkraut, pe Morin si pe Glucksmann, pe Revel si pe Besançon, pe Todorov si pe Tony Judt, pe Manes Sperber si pe Jorge Semprun. Evident ca ii includ pe Saharov, pe Adam Michnik, pe Vaclav Havel, pe Janos Kis, pe Karol Modzelewski, , pe Antoni Macierewicz, pe Jeliu Jelev, pe Leszek Kolakowski. Pe Arthur Koestler, pe Ionesco, pe Milosz , pe Zbigniew Herbert, pe Pierre Hassner si pe François Fejto. Pe intelectualii critici romani Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mihai Sora, Virgil Nemoianu, Ana Blandiana, Alexandru George, Gheorghe Grigurcu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, N. Manolescu, Mircea Mihaies, Livius Ciocarlie, Mircea Cartarescu, Andrei Cornea, Romulus Rusan, Cristian Preda, Teodor Baconsky, Ioan Stanomir, Dragos-Paul Aligica, Radu Carp, Mihail Neamtu, Radu Preda, Catalin Avramescu, Angelo Mitchievici, Cristian Vasile (lista este departe de a fi una exhaustiva). Anticomunismul înseamnă conştientizarea ororilor care au decurs din decizia unei minorităţi autodesemnate drept purtătoare a unei misiuni istorice absolute de a-şi impue crezul unor mase considerate subiect de experiment. Deci unor mase pe care le-a condamnat la fericire. Anticomunismul implica şi obligaţia de a deconspira resorturile secrete ale mirajului ideologic, modalităţile prin care aitita oameni cu minţi scânteietoare au putut sucomba acelor himere mortificante. De aici şi importanta mărturiilor celor care au cunoscut sistemul dinlăuntru, a celor care pot depune mărturie despre duplicitatea să funciara, despre ipocrizia "Noi Clase", despre mizeria "Noii Credinţe", despre faptul că a fost vorba de fapt de un regim născut din nihilism, din aroganţa epistemică şi dintr-o religie a urii sociale.

3. Cum comentaţi afirmaţia lui Leszek Kolakowski: comunismul a fost Diavolul în istorie?

Aş spune că totalitarismul, atât în ipostaza să fascista, cât şi în aceea comunistă, a fost exact acest lucru: a fost un travesti al raţionalităţii, o gramatică a imposturii, apoteoza fanatismului, dar şi a dismulariii şi deriziunii. Dacă Diavolul este figura acestei îndepărtări de valorile unei transcendente eliberatoare, dacă el este exact opusul onoarei, francheţii, demnităţii şi libertăţii, atunci nu mă îndoiesc că are dreptate Kolakowski. Nu întâmplător una din marile cărţi ale anilor 30, Maestrul şi Margareta a lui Mihail Bulgakov vorbeşte despre sosirea Diavolului la Moscova exact în acea perioadă sumbră. În veacul XX, Diavolul a luat chipul comisarilor ideologici şi al comandanţilor de lagăre de concentrare. Am scris o carte, va apare anul viitor la o cunoscută editura academică din Statele Unite, initulata "The Devil în History: Comunism, Fascism, and Some Lessons of the Twenbtieth Century".

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *