Picior de broască sau labă de urs

Singurul tehnocrat pur-sânge care a dus ţara până la alegeri, într-un mandat limitat, la fel cu cel al actualului prim-ministru, a fost Mugur Isărescu. Dar asta nu îl pune pe fostul şef al SIE pe acelaşi plan cu Guvernatorul Băncii Naţionale. Cu atât mai mult cu cât Ungureanu s-a "înzăpezit" chiar de la primul contact direct cu populaţia. Sâmburele de adevăr referitor la lenea sinistraţilor acoperiţi de troiene, ar fi trebuit înghiţit, nu scuipat în faţa unor oropsiţi.

După acest chix de comunicare se pune deja întrebarea cum va putea, în viitor, să explice celor mulţi şi fără altă ştiinţă în afară de cea a supravieţuirii, cum poate fi traversat lungul drum al crizei; din care Emil Boc nu a ajuns nici măcar la linia de separare a sensurilor?
S-a dat de înţeles că echipa Ungureanu va duce mai departe ceea ce a făcut bun, dar cu o mare neîndemânare, Guvernul Boc. Place sau nu, intrarea pe drumul fără întoarcere al acordului cu FMI, la care a "contribuit" şi un an de guvernare PDL-PSD, a obligat România să se înscrie mai repede pe direcţia care avea să devină referinţa politicilor macro în toată Europa. Dacă nu ne-ar fi luat-o înainte Irlanda şi Islanda, s-ar fi putut spune că istoria consolidării fiscale, prin restructurarea cheltuielilor publice, combaterea evaziunii fiscale şi creşterea veniturilor, a început din România. Totul în scopul dimensionării bugetului la un nivel care să lase loc şi de creştere economică fără împrumuturi noi şi costisitoare! Acestea sunt elementele cheie care au stat la baza unor măsuri fără precedent şi la noi şi în alte ţări din UE.

Din păcate, ultimii trei ani au fost pentru România doar melanj între determinare şi lipsă de viziune. Nu judec evoluţia deciziilor dictate de angajamentele faţă de creditorii externi, după modul în care şi-au manifestat nemulţumirea protestatarii din stradă. Pornită de la a mia gafă a unui Preşedinte prea indulgent cu sine, mişcarea de contestare a conducerii politice ar putea sugera în primul rând saţietatea de Băsescu şi, abia apoi, de Guvern. Faptul că Traian Băsescu s-a confundat cu Guvernul Boc a radicalizat protestele, dar a estompat multe din deciziile supărătoare ale fostului premier. Nu spun incorecte pentru că, în esenţă, acestea erau justificate. Nejustificată este doar maniera în care au fost adoptate. Mă voi referi acum doar la una: majorarea TVA. O decizie controversată apreciată la extern şi foarte nepopulară la intern, dar prea veche pentru a o mai reanaliza. Mă tem însă că guvernanţii au reţinut prea puţin din această experienţă. Nu cred că fostul, actualul (sau chiar viitorul premier, care o fi el) au idee că se putea proceda şi altfel decât în stil românesc. Exemplul francez ar trebui să fie elocvent.

Nicolas Sarkozy a anuţat relativ recent că şi Franţa va majora TVA. Mulţi politicieni ai puterii se vor fi bucurat la gândul că şi cocoşul galic a fost jumulit de criză. Galinaceea lor a arătat, însă, că ceea ce este la mintea cocoşului nu este la mintea unui premier român. TVA-ul se va majora din luna octombrie. O deosebire esenţială: măsura nu urma să intre în vigoare de a doua zi. Anunţând-o din timp, Nicolas Sarkozy a dat un impuls consumului de bunuri şi servicii. Consumul va majora încasările bugetare. Astfel, guvernul francez a creat o supapă din care vor putea fi luate măsurile de protecţie socială în momentul în care majorarea TVA va deveni efectivă. Un amănunt: la ei TVA (deşi au TVA gradual) a crescut de la19,6% la 21,2%. Deciziile de la Palatul Elysee nu s-au mărginit doar la atât, fiind un adevărat dicţionar de "neologisme" pentru politicienii noştri veleitari, din ambele tabere.

Emil Boc ar putea spune că, în România "grelei moşteniri", nu se putea altfel. Inexact. A avut la dispoziţie un an pentru a lua o decizie atât de importantă, cu urmări pe termen lung. Este o falsă problemă că deciziile nu au fost explicate îndeajuns. Timpul scurt şi lipsa de claritate nu au mai dat posibilitatea asimilării măsurilor.

De asta ar trebui să ţină cont noul guvern şi şeful său! La învestitură, Răzvan Ungureanu şi echipa au lăsat impresia că au mai multe soluţii la problemele actuale, decât au labe urşii din România – judecând după frecvenţa cu care se găseşte această delicatesă în meniul restaurantelor cu bucătărie românească, s-ar putea ajunge la concluzia că dacă nu este vreun miriapod, ursul carpatin se înmulţeşte precum în Franţa puii de baltă în ferme specializate.
Sunt convins că românii nu se înnebunesc după picioare de broască, dar şi-ar dori de la Guvernul Ungureanu decizii care să urmeze o viziune acceptabilă nu doar pentru FMI.

Altfel, modul în care a luat startul premierul Ungureanu, exprimă doar o certitudine: că la încheierea scurtului său mandat nu se va putea exprima după exemplul fostului ministru al Economiei Ion Ariton: "Sunt mândru că plec. Colegii din presă poate să zâmbească…".

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *