Poporul care îşi împarte ţara cu elfii

Audur îşi descrie cu însufleţire prietenii despre care spune că sunt foarte discreţi, ies doar noaptea şi niciodată în timpul zilei. Mama ei, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor, un mic obiect metalic cu crestături, nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Mărturii precum aceasta sunt întâlnite la tot pasul în Islanda, ţară în care există o Şcoală de Studii Elfice (The Icelandic Elf School), şi chiar experţi în elfi-fiinţele invizibile, supranumite şi “poporul ascuns". Documentarul “Enquete sur le monde invisible" (2002), filmat în Islanda, relatează despre cum percep islandezii convieţuirea…cu elfii, iar tonul oamenilor care îşi povestesc experienţele este incredibil de serios.

Câteva “spicuiri" din documentar: ca să se construiască un drum, întâi se trimite un specialist în dialogul cu elfii din pietre, ca să vadă dacă acestea sunt sau nu locuite; un poliţist în pragul pensionării recunoaşte că a avut un prieten invizibil în copilărie, şi oftează că nu a rămas, mic fiind, prins într-o piatra deschisă în faţa lui de către prietenul elf; o doamnă a făcut o hartă a cu locurile în care trăiesc fiinţele invizibile; cineva de la primarie spune că e bine de ştiut unde se găsesc micile fiinţe, pentru a nu le incomoda cu viitoarele lucrări de construcţii.
Conform sondajelor, aproximativ 10 la sută dintre dintre islandezi sunt convinşi că îşi împart ţara cu elfii, alţi 10 la sută neagă această idee, în vreme ce majoritatea (80 la sută) consideră că existenţa fiinţelor invizibile este o posibilitate demnă de luat în seamă! “Este uluitor cât de natural vorbesc islandezii despre elfi", notează presa. În conştiinţa de masă islandeză este deja un fapt acceptat existenţa lumii invizibile. De la copii la politicieni, de la oamenii obişnuiţi la lideri de opinie, cu toţii sunt convinşi că elfii există. Întrebată cum este posibil ca în acelaşi spaţiu să convieţuiască oameni şi elfi, o clarvăzătoare islandeză a explicat că lumea are mai multe dimensiuni: “De exemplu, într-o pădure montană pot trăi tot feluri de creaturi: elfi, gnomi, pitici, zâne. Ele nu sunt observate de oameni deoarece au o frecvenţă de vibraţie diferită de a noastră, care corespunde planurilor eteric sau, uneori, astral. Este posibil chiar ca aceste fiinţe, cel mai adesea inaccesibile vederii umane obişnuite, să nu se perceapă unele pe altele, tot din cauza nivelului de vibraţie diferit". "Pentru cei mai mulţi oameni, poporul ascuns este plin de blândeţe", explică Magnus Skarphedinsson, profesor la Şcoala de Studii Elfice. Fosta preşedintă a Islandei (între 1980- 1996), Vigdis Finnbogadottir, are un argument imbatabil: " Nu am văzut elfi şi nici fiinţe invizibile. Nu am întâlnit încă o fantomă, deşi am auzit adesea vorbindu-se despre ele. Acest gen de credinţă nu mai există în Franţa sau în Spania, pentru că acestea sunt ţări catolice. Catolicismul este atât de puternic, încât nu mai lasă loc pentru alte credinţe.

În Evul Mediu, islandezii au adaptat catolicismul pentru a se potrivi cu moştenirea lor păgână şi au continuat să spună poveşti despre fiinţe supranaturale, elfi şi fantome. Existenţa elfilor, a fantomelor, a extratereştrilor şi a vieţii de după moarte nu a fost niciodată dovedită. Este la fel ca şi în cazul lui Dumnezeu. Nimeni nu a dovedit că El există, dar nici contrariul"…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *