Posibilitatea Restauraţiei

Dacă mâine s-ar cere părerea populaţiei, estimăm că circa 30-33% din populaţie ar vota pentru trecerea la o monarhie constituţională. Este un procent foarte mare, datorat în primul rând respectului şi consideraţiei pentru Regele Mihai I. Acest procent s-ar putea transforma uşor într-o majoritate dacă Casa Regală ar avea mijloce financiare adecvate şi ar putea să facă mai mult în ajutorul românilor, implicându-se în viaţa lor şi devenind astfel mult mai vizibilă. Iacobinii, republicanii aceia fără de Dumnezeu, există şi în România. Ei sunt cei care ţin premeditat poporul departe de Rege, mai ales prin limitarea puterii economice a Regelui.

Există o mistică regală, făuritore de legende. Se aud zvonuri, şoapte, vorbe cu două înţelesuri. Poporul vorbeşte. O monahie de la Sf. Mănăstire Suzana, aflată la o vârstă venerabilă, dar aprigă şi iute la gând, spunea deunăzi că lumea vorbeşte că Regele Mihai I va trăi până să fie din nou întronat. Pentru că obligarea de către comunişti la abdicare a fost un act nenatural, neplacut lui Dumnezeu. Şi că Dumnezeu vede, iartă, dar nu uită! Şi El are Eternitatea la îndemână ca să repună Lumea pe făgaşul normal.

Noi nu avem Eternitatea la dispoziţie. Mistica este bună, motivează, dar nu ţine de foame – afirmă un cunoscut academician şi el aflat la vârsta înţelepciunii. Totuşi, continuă el, românii au călătorit mult în Europa în ultimii douzeci de ani. Este imposibil să nu fi constatat că Marea Britanie, Spania, Belgia, Danemarca, Olanda, Suedia şi Norvegia se bucură de o stabilitate şi bunăstare date şi de prestigiul monarhiei. O Restauraţie în România este posibilă, dar puţin probabilă în viitorul imediat, datorită conjuncturii internaţionale în care a căzut România.
Regii României s-au ilustrat în istorie ca personalităţi puternice, titanice, care au pus interesul ţării, propăşirea poporului, înaintea oricărui alt interes. Excepţia a întărit regula.

O Restauraţie ar însemna schimbarea profundă a sistemului. Şi, probabil, renegocierea tuturor obligaţiilor externe păguboase ale României. Credeţi că de aşa ceva are nevoie Înalta Poartă a superbirocraţiei europene, "bisericile Satanei", băncile, FMI, care ne sărăceşte până la extincţia totală, multinaţionalele petroliere, şi în general toţi cei care au transformat România într-o colonie furnizoare de mijloace financiare, de materii prime ieftine şi de mână de lucru fără drepturi?
A patra Republică din România pute. Ca un cadavru în descompunere. Mai marii lumii întorc cu delicateţe nasul. Nu le place. Sigur, nimeni nu viziteză abatorul de unde îi vine mâncarea.

În România monarhia se sprijină pe demnitatea Regelui Mihai I. Care are o vârstă înintată, Dumnezeu să-l ocrotească! Dar nu persoana este importantă, ci instituţia. O monarhie constituţională are mari avantaje în prezent, faţă de republica socială semi-prezidenţială. În primul rând prin oferirea unui cadru politic normal şi verificat de istorie, a unui motiv, a unui nucleu de solidaritate şi unificare faţă de politica actuală de dezbinare şi ură.
Speranţa este în tineret, care iată, după constatările noastre, este din ce în ce mai deschis ideii unei Monarhii Constituţionale în România. O să trăim şi o să vedem!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *