POVESTE DESPRE VOT

Aşadar, în ziua votului, pe seară, în secţiile de vot au apărut nişte indivizi cu pungi de plastic din care ofereau celor care se prezentau câte o hârtie de o sută de lei (un milion de lei vechi). Indivizii erau păziţi de bodyguarzi, iar poliţia a refuzat să oprească demersul ilegal deşi fusese sesizată. S-au făcut plângeri penale, dar fără nici un rezultat până în prezent. Cursa electorală a fost câştigată de PSD.

Poate că aş fi uitat de această poveste, care nu m-a surprins, dacă nu aş fi aflat, ca toată lumea, despre planurile secretarului general al PSD Liviu Dragnea de a organiza tombole şi alte distracţii dotate cu premii în ziua referendumului. Oare doar premii de tombolă vor fi oferite participanţilor la vot, sau bani peşin, sub paza clanurilor interlope? În marile oraşe vor fi poate observatori interni şi externi, dar în cele mici sau la ţară?

Ar fi riscant să ignorăm această poveste sordidă şi să nu ne dăm seama că ni se pregăteşte ceva. Pentru iniţiatorii referendumului miza este prea mare. În concluzie, trebuie să răspundem repede la întrebarea fundamentală şi tot mai des auzită privind oportunitatea participării la acest demers politic şi electoral profund viciat şi organizat de persoane care au devenit paria în Europa. Nu ar fi mai înţelept să-l boicotăm?
Marea problemă este că, pentru orice observator lucid, statisticile sondajelor sunt nemiloase. Ele ne arată că Traian Băsescu nu se bucură decât de sprijinul a maximum 35% din populaţie, ceea ce înseamnă că poate pierde referendumul fie că acesta este validat sau nu. Nu are rost deocamdată să discutăm cazul mai puţin probabil în care referendumul este validat şi pierdut de Traian Băsescu pentru că atunci totul va fi pierdut. Oricum, un astfel de rezultat ar deschide perspectiva alegerilor prezidenţiale anticipate, care merită o analiză separată.

Să discutăm mai degrabă cazul mult mai probabil, al invalidării referendumului concomitent cu înfrângerea preşedintelui ales. Traian Băsescu se poate întoarce la Cotroceni dar restul mandatului său va fi umbrit de verdictul ostil al alegătorilor. Ceva trebuie să ştie preşedintele ales despre lipsa sa de popularitate, de vreme ce a renunţat la băile de mulţime din 2007. Dacă nu o recunoaşte este pentru că nici un combatant politic nu-şi poate admite înfrângerea înainte de bătălia finală. În tot cazul, scandalul provocat şi întreţinut de USL după referendum va fi violent şi va vicia climatul politic cel puţin până la alegerile din toamnă. Cu orgoliul rănit, poate că Traian Băsescu va fi tentat să demisioneze. Ar fi o mare greşeală, căci ar lăsa cu adevărat justiţia la mâna lui Dan Voiculescu. Tristă şi amară, cum o fi, misiunea lui este să-şi apere reduta până când retardatul său partid va avea un candidat credibil la preşedinţie. Acum nu are.

Acestea fiind datele problemei şi amintindu-ne de trista istorie de la locale cu care am început articolul, tind să fiu de acord cu Dragoş Paul Aligică şi Mircea Marian, care spun că referendumul trebuie boicotat pentru că este un demers politic viciat, o tentativă a unei clici de politicieni care se tem de rigorile justiţiei şi poate chiar, adăugăm, o manevră a unor cercuri politice de la Moscova. Nu şi-a exprimat Vladimir Voronin admiraţia faţă de Victor Ponta şi Crin Antonescu? A participa la referendum ar însemna aşadar să-i legitimezi pe uzurpatorii statului de drept şi să le accepţi diktatul.
Probabil că, pentru toţi cei care ţin să apere statul de drept şi democraţia, singura strategie posibilă este minimizarea pierderilor. Istoria Chinei abundă în decizii ale marilor strategi care s-au retras uneori din luptă doar pentru a nu pierde tot. Aşadar, decât să fie pierdută reduta preşedinţiei şi, odată cu ea, justiţia şi statul de drept, este mai bine, deşi nu bucură pe nimeni, să o păstrăm ocupată de cel care a asigurat independenţa procurorilor şi a judecătorilor şi a făcut din România un partener credibil în UE şi în NATO. Ne vom socoti noi cu el mai târziu pentru greşelile sale.
Oricum ar fi, războiul pentru apărarea democraţiei şi a statului de drept nu se va termina pe 29 iulie, indiferent de rezultat. Ce ne facem de pildă dacă USL declanşează din nou mişcări de stradă, ca în ianuarie? Stăm acasă şi ne uităm la televizor? Iată întrebarea! Armată poate că s-ar mai strânge pentru a combate asaltul previzibil al USL, problema este că ne lipsesc comandanţii. Deocamdată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *