Pregătiţi plicurile! Se întorc plăţile «cash»

Pe scurt, o s-o ducem mai prost, majoritatea dintre noi. Sunt un optimist din fire, deci sper din tot sufletul că mă înşel. Totuşi, situaţia nu-mi lasă loc de niciun alt scenariu în care să cred. Semnalele din piaţă, filtrate prin vizorul lucrătorilor în industria publicităţii, sunt din ce în ce mai evidente în acest sens. Businessul jucătorilor internaţionali din România intră în conservare, iar cel al românilor se sufocă încet, dar sigur, din lipsă de finanţare, legislaţie haotică (sau haotic implementată) şi lipsă acută de predictibilitate în mediul de afaceri. Am avut un guvern care a reuşit, în ceasul al 12-lea, să asigure o fragilă macrostabilitate, dar a rămas repetent atât la implementarea de măsuri de stimulare a creşterii economice, cât şi la restructurarea obezului aparat de stat costisitor şi neperformant. Sacrificiile populaţiei din România, de negândit în ţările europene din Vest, s-au dovedit benefice pentru stat, dar descurajante şi fără perspective la nivelul individului. Şi Guvernul a căzut, ajutat discret de o serie de trădări tactice prin Parlament.

Actuala guvernare nu dă semne că ar avea soluţii. Mai degrabă, observăm că e mult mai complicat să ţii volanul în mână decât să stai pe scaunul din dreapta şi să ţipi la şofer. Iar eforturile noilor veniţi par să se îndrepte mai degrabă spre a vopsi realitatea în culori optimiste prin inoportune măriri de salarii doar pentru a alerga mai apoi cu limba scoasă după bani prin inventarea de noi taxe, care mai de care mai ciudate şi mai greu de încasat. Cota progresivă, marea "îndreptare socială“ pe care o promite Stânga, se va dovedi încă o dată descurajantă exact pentru cei productivi, care ţin în spate construcţia PIB-ului, şi foarte confortabilă pentru cei leneşi şi ineficienţi. Consecinţa logică este că deficitul bugetar se va afla în continuă creştere, iar mare parte din operaţiunile aflate încă pe linia de plutire va coborî în subsolurile economiei la negru. Nu ar fi o noutate, am mai trăit situaţia asta în anii ’90, iar marii beneficiari vor fi probabil doar firmele de papetărie, fiindcă nevoia de plicuri care să poarte în pântece banii netaxaţi va creşte exponenţial. "Necazul cu socialismul – spunea odată Margaret Thatcher – este că în cele din urmă rămâne în pană de banii altora“. Necazul cu România de astăzi este că se află deja în pană. Din păcate, nu vrem să învăţăm nimic din "Noua tragedie greacă“. Aşa că ne întoarcem la primul paragraf al acestui text._

PS: Banii injectaţi încă în Grecia de finanţatorii internaţionali – a explicat de curând The New York Times – nu ajung pe mâna populaţiei. Ei se întorc doar în buzunarele creditorilor, sub formă de dobânzi purtătoare de noi dobânzi. Deci, nu vă faceţi iluzii: de pierdut, pierd tot cei săraci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *