Prima şpagă de la naşu Ponta către victima Tolontan şi alţii ca el. Să fie primită!

Prin această măsură, nomenkaltura din presă, care are venituri de peste 5.000 de euro pe lună plătite pe lângă cartea de muncă, primeşte de la executivul USL un frumos cadou de câteva mii de euro pe an!

Nu am o statistică a salariilor din presă, dar cred că 99% din colegii mei au venituri sub 3.000 de lei pe lună. Între pragul de până acum, de 118.000 de lei pe an (circa 26.000 de euro, adică puţin peste 2.000 de euro pe lună) şi cel de 65.000 de euro, instituit de guvernul Ponta, se află o mână de oameni aflaţi în poziţii cheie în marile trusturi de presă – Intact, de exemplu. Se poate ca printre aceştia să fie şi vreun profesionist, poate doi, rătăciţi pe acolo, dar majoritatea sunt personaje plătite atât de bine ca să execute ordine fără crâcnire. Sunt fie cei pe care-i vedeţi la televizor seară de seară înjurând la comandă, fie cei care stau în spate, "la butoane" şi dau indicaţii regizorale. Pe aceştia i-a şpăguit, ieri, fără nici o ruşine, Victor Ponta, ca să-şi cumpere liniştea! Nu este o măsură de dreapta, nu este o măsură de stânga. Este o mită neruşinată, care trebuie comparată cu intenţia guvernului condus de social-democratul Ponta de a impozita cu încă 16% salariile bugetarilor care câştigă peste 4.500 de lei pe lună. Mai clar: un bugetar care lucrează pe proiecte europene şi câştigă 5.000 de lei pe lună (în loc să plece în mediul privat şi să ia 10.000) va fi suprataxat, în timp ce liga lui Ciutacu, Tolontan şi alţii care şi-au făcut PFA ca să scape de impozite (nu-i blamez pentru asta, ne-am muta în comunism dacă oamenii nu şi-ar urmări interesul personal) mai primesc o scutire.

De ce-l tot pomenesc pe Tolontan? Săptămâna trecută a trântit o litanie pe blogul lui, deplângând "presiunea economică fără precedent în istoria presei din România" din perioada răposatei guvernări. Despre ce este vorba? Povestea este încâlcită şi încerc să o explic pe scurt. Crema jurnaliştilor din România s-a trezit, prin 2010 sau 2011, că fiscul lui Blejnar s-a pus pe capul lor pentru că nu se înregistraseră ca plătitori de TVA şi acum, prin adăugarea unor penalităţi şi dobânzi, trebuiau să plătească sume uriaşe către stat. Acum două săptămâni, 30 de jurnalişti şi artişti au câştigat un proces cu statul, arătând că nu ştiau de obligaţia de a plăti TVA-ul, iar ANAF nu i-a anunţat. Nu intru în această poveste, pentru că eu ştiam că necunoaşterea legii nu te scuteşte de nerespectarea ei, dar dacă judecătorii de la Curtea de Apel spun că argumentul funcţionează, de ce nu…În orice caz, litania lui Tolontan mi s-a părut o formă de presiune/ milogeală către guvernul Ponta: te rog scapă-ne de beleaua asta cu TVA-ul! Şi, ca să vezi, acum s-a rezolvat mai bine ca oricând!

Guvernul Ponta va încerca să pitească măgăria asta spunând că a acţionat în interesul artiştilor. Sigur că da! Cam câţi "artişti" câştigă 65.000 de euro pe an? Şi cine or fi ăia? Guţă de la Calafat, dacă există şi plăteşte impozite?

Mă uit pe reacţia presei după anunţul lui Ponta: tăcere aproape deplină! Am luat şpaga, am băgat-o în buzunar, să vedeţi ce o să criticăm guvernul de acum înainte. Ce-mi pare rău: la foametea şi neruşinarea din media din România, putea Ponta să cumpere tot cu jumate din banii ăştia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *