Răboiul clonelor

Că unii dintre cei care aveau hârtiile bine puse la punct nu prea dădeau pe la ore, nici nu mai conta. Ei erau mereu abonaţii la salariile de merit.
Acest sistem de acoperire cu hârtii, mutat la scara societăţii româneşti pare a fi principala strategie de guvernare a echipei lui Victor Ponta. La fel ca şi mine, vă simţiţi probabil agasaţi de insistenţa cu care premierul invocă, pentru a-şi justifica faptele, nu întotdeaun etalon în ceea ce priveşte democraţia, "românii", "poporul". Este evident faptul că foarte mulţi oameni se simt jigniţi, pentru că nu se regăsesc în ideile enunţate în numele lor, dar este la fel de evident că Victor Ponta şi ai lui au la îndemână tot arsenalul necesar pentru a le demostra că fac parte dintr-o minoritate neînsemnată.

Practic USL a clonat societatea românească şi orice element perturbator în actul de guvernare poate fi înlocuit instantaneu în mass-media româneşti şi străine de clona sa, favorbilă puterii. Aţi sesizat, probabil că una dintre primele măsuri luate de guvernul Ponta imediat după învestire a fost să redea revoluţionarilor privilegiile tăiate de guvernul Boc şi să revină la vechea metodă a reţinerii cotizaţiilor de sindicat direct de pe ştatele de plată ale angajaţilor. Care era justificarea economică a acestei priorităţi 0 a guvernului Ponta? Niciuna, dar şi-au asigurat strada. Istoria a demonstrat-o, sindicaliştii şi revoluţionarii, la care se adaugă pensionarii din armată, sunt primii care pot fi scoşi în stradă pentru a protesta împotriva unei puteri care trebuie înlăturată (protestele din această iarnă sunt un bun exemplu) sau dispuşi să facă o contramanifestaţie, în cazul în care categorii sociale cu adevărat scandalizate de cursul unei guvernări ar ieşi în stradă să-şi strige revolta. Evident, USL nu face un secret din faptul că doreşte să-şi întindă cât mai mult influenţa în mass-media (halucinanta decizie de a nu permite nici o voce a opoziţiei în noul CA al TVR nu mai necesită comentarii). Ulterior, toate televiziunile aservite legitimează manifestaţia clonelor de sprijin al puterii, drept voinţa poporului şi diabolizează "mâna de slugi" ale fostului dictator care vor să blocheze România şi nu lasă guvernul să se ocupe de adevăratele probleme ale oamenilor. Acest tip de clonă a străzii este, într-un fel, echivalentul telegramelor de felicitare pe care le primea Nicolae Ceauşescu de la oamenii muncii, transpus în realitatea politică a secolului XXI.

Modelul clonelor funcţionează şi la nivelul politicii europene. În vreme ce la Bucureşti era în plină derulare lovitura de stat parlamentară, la Bruxelles, euro-deputata PSD, Corina Creţu, denunţa cu lacrimi în ochi, drama poporului român supus dictaturii lui… Traian Băsescu. Scopul acestui demers: să-i facă pe colegii săi din Parlamentul European, mult prea ocupaţi cu problemele legate de criza economică din ţările lor, să trateze cu indiferenţă subiectul, în ideea că sunt doi nebuni care se bat pentru putere şi fiecare îl acuză pe celălalt că e dictator. Între timp, în ţară, sub ochii noştri îngroziţi, statul de drept se topeşte cu fiecare zi, iar dictatura imaginară Băsescu, se transformă într-o, cât se poate de concretă, dictatură Ponta – Antonescu!
Aproape că nu există element al societăţii civile româneşti care să nu fi fost clonat în laboratorarele USL. ONG-urile tradiţionale au clone de partid, care care iau cu asalt secţiile de votare la fiecare scrutin electoral. Institutele de sondare a opiniei publice au şi ele clone de partid care anunţă periodic imensa popularitate a patronului din umbră sau oferă exit-poll-uri în timpul zilei pentru a demobiliza susţinătorii adversarilor. Dacă 13 academicieni şi oameni de ştiinţă recunoscuţi la nivel internaţional spun despre doctoratul premierului că este un plagiat care se vede şi de pe lună, apare imediat o doamnă Zoe Petre care, fără nici o legătură cu faptul că fiul domniei sale lucrează în aparatul guvernamental, explică înţelept că a sesiza un plagiat este o treabă foarte complicată, şi că îţi trebuie o pregătire specială pentru a ne pronunţa într-un domeniu atât de delicat, sau un domn Ioan Aurel Pop, proaspăt numit rector la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, care contestă dreptul celor 13 savanţi de a se pronunţa într-o chestiune atât de complexă cum este plagiatul premierului.

Până să se lupte cu Victor Ponta şi cu ideile sale, fiecare om care gândeşte altfel trebuie să se lupte cu propriile sale clone pesediste. Dublul său îl acuză că este sclavul politic al cuiva (chiar el fiind asta, fapt dovedit de sofismele la care recurge în ultimă instanţă şi la tot felul de pilde dintr-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, când în discuţie este un fapt foarte concret cum ar fi plagiatul premierului), îl mânjeşte cu noroi gratuit (cazul academicianului Andruh şi a fostei conduceri a CNADTCU), îi înscenează procese de intenţie, abate toată discuţia pe un tărâm al jignirilor grosolane. Până la urmă cel în cauză se simte agresat şi de propria sa umbră, iar în ochii lumii apare ca un tip nevrotic, excesiv de pasional. Puţini sunt cei care rezistă, fără a face pasul spre scârbită resemnare.

Din inconştienţa unor politicieni de toate culorile politice, este greu de vorbit despre stat de drept în România. Vorba lui Crin Antonescu, instituţiile rămân la locul lor, vom schimba doar oamenii. Adică vor aduce oamenii care să le asigure controlul total asupra tuturor instituţiilor statului. Abia în zilele care urmează abia vom vedea ce am pierdut. Iar a recâştiga statul de drept înseamnă să reparcurgem traseul politic din ultimii şapte ani.

Tudorel Urian

PS Simbolic, suspendarea celui mai pro-american preşedinte din istoria României, Traian Băsescu, a fost iniţiată pe ziua de 4 iulie! O zi numai bună pentru începutul unei restauraţii cripto-comuniste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *