Raed Arafat, de la „ayatollah” la ministrul USL al Sănătăţii

Raed Arafat s-a născut în Siria, la Damasc, cel mai vechi centru comercial al lumii. În 1981, când încă nu împlinise vîrsta majoratului, Arafat a emigrat în România pentru a studia medicina. S-a oprit mai întâi la Piteşti, unde a învăţat limba română. De acolo, a plecat să studieze la Universitatea de Medicină "Iuliu Haţieganu" din Cluj, iar în Târgu Mureş s-a specializat în anestezie-terapie intensivă. Din această ultimă postură a fondat, în 1990, un centru de urgenţă similar celor din Uniunea Europeană. Acest Serviciu Mobil de Urgenţă şi Reanimare (SMUR) dispunea de o echipă de medici calificaţi, gata să intervină rapid, în cazuri majore. "Am început cu o maşină, defibrilatoare second-hand, o maşină de intervenţie rapidă şi voluntari", declara Arafat.

Ulterior, au fost incluse în program şi manevrele de descarcerare. Din 90’ şi până astăzi, serviciul de urgenţă a reuşit stabilească legături strânse cu state europene ca Marea Britanie şi Norvegia, iar în ţară SMURD acoperă urgenţele medicale a 36 de judeţe. Pentru eforturile sale, medicul Arafat a primit, în 2003, Ordinul Naţional "Pentru Merit" în gradul de Cavaler. Distincţia i-a fost înmânată chiar de Ion Iliescu, preşedintele ţării de la acea vreme.

În 2005, un an în care românii se confruntau cu viituri puternice, Raed Arafat a mai avut parte de o recunoştere la nivel înalt, din partea preşedintelui Traian Băsescu. De această dată, preşedintele i-a acordat gradul de Ofiţer, pentru ajutorul acordat la salvarea victimelor inundaţiilor. Odată cu faima, au venit însă şi piedicile. Unul dintre cei mai avizi opozanţi ai medicului a fost chiar un coleg de branşă, Sorin Oprescu, pe atunci director al Spitalului de Urgenţă Bucureşti. Sămânţa conflictului au fost mai multe materiale apărute în presă, în care se spunea că spitalul condus Oprescu este "prima instituţie sanitară care îşi creează unităţi mobile de urgenţă". În plus, cei doi nu se puteau pune de acord asupra modului de funcţionare a medicinei de urgenţă româneşti. Pentru Oprescu era clar că privatul şi servicul public pot coexista, însă Arafat avea o abordare de tip “totul sau nimic". “Interesul privat nu are ce să caute aici, în medicina de urgenţă. În Germania, SUA, Franţa, echipajele de prim-ajutor sunt de stat", declara Arafat. Disputa celor doi a ajuns în atenţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), după ce Sorin Oprescu l-a numit pe Arafat “ayatollah ul"(lider, expert – n.red ) medicinei de urgenţă româneşti.

Doi ani mai târziu, Arafat a fost cooptat în echipa Ministerului Sănătăţii, ca subsecretar de stat. Iniţiativa aducerii in minister a apartinut premierului de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu.
Anul 2010 a însemnat debutul lui Raed Arafat în cariera universitară, ca profesor invitat la Universitatea de Medicină “Victor Babeş, din Timişoara. Tot atunci, publicaţia Jurnalul Naţional i-a acordat titlul de "Omul zilei".

La începutul acestui an, Arafat a fost actorul principal într-un conflict similar cu cel avut în 2005, cu Oprescu. De data aceasta, el s-a opus noii legi a sănătăţii, care dădea undă verde intrării operatorilor privati în medicina de urgenţă. "Distrugem un sistem bun, fără să avem garanţia că vom avea ceva şi mai bun", atenţiona Arafat. În semn de protest, Raed Arafat a demisionat din funcţia de subsecretar de stat. După retragerea proiectului de lege, Arafat a revenit pe acelaşi post, nu înainte de a cocheta cu propunerea Opoziţiei de a deveni ministrul Sănătăţii într-un viitor cabinet USL.

Mai mult, conştiente de capitalul de imagine de care dispune medicul Arafat, surse din PDL vorbesc despre o posibilă candidatură a acestuia la primăria Capitalei, împotriva lui Sorin Oprescu. "Credibilitatea doctorului Raed Arafat îl recomandă a fi un foarte bun candidat pe un vot uninominal, poate chiar contracandidatul doctorului Oprescu la Primaria Capitalei", a declarat vicepreşedintele PDL, Mihaela Popa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *