Reforme, dar fără privatizare!

E o Golgotă pentru că românii, la fel ca şi ceilalţi europeni, va trebui să înveţe să se întindă doar atât cât le este plapuma. Adică, fără datorii la bugetul statului, ba chiar şi cu excedente, adică să-şi creeze rezerve pentru a plăti datoriile din urmă. Austeritate, se strigă în piaţa publică, sufocăm economia cu atâta austeritate! Dacă austeritate înseamnă să te bazezi numai pe forţele proprii şi să-ţi adaptezi nivelul de trai doar la propriile resurse, atunci austeritatea va însemna normalitate. Anormal a fost ceea ce s-a întâmplat până acum: să rostogolim datorii mai vechi împrumutându-ne în fiecare an mai mult. Aceasta nu era o cale de a stimula economia, ci era o cale sigură către faliment.
Paradoxal sau nu, România a început mai repede decât alţii să-şi facă singură curăţenie, tăind salarii şi alte subvenţii sociale sau mărind TVA. Măsuri cu atât mai dureroase cu cât veneau după doi ani, 2007 şi 2008, de excese nemaiîntâlnite: majorări de pensii şi salarii de 50%-60%. În doar doi ani. Ca un termen de comparaţie, în Germania salariile au crescut în zece ani cu 22%! Un semn clar de optimism pentru România vine dintr-o direcţie foarte sănătoasă: în perioada de criză exporturile româneşti au crescut cu 25%-30% pe an, ajungând în 2011 la circa 45 miliarde euro. Tot ca termen de comparaţie, înainte de ‘89, când exporturile se făceau cu Miliţia la poarta întreprinderii, niciodată nu a fost atins pragul de 10 miliarde dolari. Dacă ţările europene, către care se îndreaptă majoritatea exporturilor, vor avea probleme mai mari în noul an, e de aşteptat ca şi creşterea exporturilor să se mai domolească.

Discuţia despre industrie însă trebuie împărţită în două: partea privată va reuşi să se descurce şi chiar să crească în pofida unui mediu ostil. Companiile de stat vor rămâne piatra de moară a economiei româneşti. Un management incompetent şi duşmănos va continua să risipească resurse importante ale societăţii. Dacă guvernul Boc a făcut progrese de neimaginat în domeniul educaţiei, al legislaţiei muncii, al asistenţei sociale şi, în curând, în domeniul sanitar, sectorul economic va rămâne călcâiul lui Ahile. Din păcate, singurele soluţii corecte şi sănătoase, privatizarea sau închiderea celor fără perspectivă, pur şi simplu nu sunt luate în calcul. Aşa-zisul management privat sau vânzarea de pachete minoritare de acţiuni sunt doar paliative, acceptate mai mult de gura FMI decât din convingere. Aplicarea vechilor metode, subvenţii mai mult sau mai puţin mascate, vânzarea la preţuri scăzute a unor resurse (de exemplu, gaze ieftine pentru combinatele de îngrăşăminte), nu sunt măsuri anticriză, ci decizii prin care eforturile părţii sănătoase ale economiei sunt subminate sau neutralizate. Adică, unii produc, creează valoare adăugată, dar totul se scurge prin găurile companiilor de stat.

Băieţii deştepţi vor continua să încaseze sute de milioane de euro, plimbând hârtii şi vânzând energie, în timp ce miniştrii ridică din umeri că nu pot rezilia contractele. Dar pot face altceva: să impună companiilor sale, adică celor de stat, care sunt clienţii principali ai băieţilor deştepţi, să nu mai cumpere curent de la aceştia. Şi dacă nici Transelectrica nu ar accepta să le exporte energia cumpărată ieftin, băieţii deştepţi s-ar sufoca singuri. Agricultura va continua să fie o surpriză plăcută; concentrarea proprietăţii a continuat fără prea multă gălăgie, iar efectele pozitive se vor vedea în anii viitori. Este nerelevant dacă noii proprietari nu sunt cetăţeni români. De altfel, dacă ar fi de ales între a menţine nişte terenuri nelucrate aflate în posesia cetăţenilor români sau ca aceleaşi terenuri să fie cumpărate de străini care investesc în respectivele suprafeţe, cred că varianta a doua este cea care aduce mai mult profit întregii societăţi.

Marea vulnerabilitate a economiei româneşti în 2012 va rămâne reticenţa băncilor în a credita companiile şi populaţia. Chiar dacă acest comportament este, până la urmă, firesc, atâta timp cât băncile nu sunt sigure nici de cât vor mai primi înapoi din vechile credite acordate, nici de potenţa de a rambursa a celor care solicită credite noi, iar băncile-mamă au propriile probleme la ele acasă, băncile nu trebuie forţate prin măsuri administrative să deblocheze creditarea. Ar fi o prostie şi ar avea efecte secundare mult mai puternic negative. La fel cum o mare prostie ar fi şi ca statul să-şi dorească a avea bănci mai multe sau mai mari în proprietate, care să fie mai generoase cu creditele. Criza actuală este un sfârşit de epocă în întreaga lume, dar mai ales în Europa. A epocii în care s-a trăit bine, peste ceea ce putea oferi economia, prin îndatorarea statului până la limita la care toată lumea a înţeles că acele datorii, chiar făcute de stat, nu vor putea fi plătite niciodată. Criza marchează începutul ajustării, al resetării, care va fi dureroasă şi de lungă durată. Mulţi ani de-acum încolo.

România pleacă la acest drum dintr-un punct evaluat, îndeobşte, incorect: că ne aflăm într-o perioadă îngrozitoare. De fapt, economia noastră se află la cel mai înalt nivel! La fel şi în ceea ce priveşte nivelul de trai! Poate suna paradoxal doar dacă suntem influenţaţi de valul de strigăte şi lacrimi false de pe ecranul televizoarelor. Dacă apelăm strict la cifre şi indicatori, fără emoţii şi patetism, vom vedea că aşa este. Şi numai cifra de mai sus, referitoare la valoarea exporturilor, ne dă o imagine despre anvergura economiei româneşti în comparaţie cu trecutul. La fel şi în privinţa nivelului de trai. Acesta se măsoară prin cifre, nu prin impresii şi senzaţii: câte autoturisme la mia de locuitori există acum în comparaţie cu zece sau douăzeci de ani în urmă? Câte televizoare, câte maşini de spălat sau câţi români îşi petrec concediul în străinătate comparativ cu zece ani în urmă? Şi lista acestor comparaţii poate continua, iar cifrele se găsesc în anuarele statistice… După ce facem aceste comparaţii, putem avea o imagine exactă a nivelului nostru de trai…

IONUŢ POPESCU a fost redactor-şef al revistei Capital în perioada 1996-1999

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *