Reindustrializarea României

Şi faimoasa borduriadă, sau nesfârşitele asfaltări, tot investiţii sunt pe hârtie! Însă adevaratele motoare economice sunt acele investiţi numite “multiplicatoare". Mai pe româneşte, investeşti 100 de lei şi în câţiva ani câştigi câteva sute. Poate părea joc de noroc, dar în realitate este simplu. O autostradă are o rată de întoarcere, a investiţiei către bugetul statului, de 5-6 ori valoare ei de construcţie, nu prin taxele de autostradă percepute, ci prin dezvoltarea economică a zonei adiacente, prin economiile rezultate în transporturi, prin noile culoare de transport/comerţ deschise, prin investitile atrase. Exemplul fabricii Mercedes plecate în Ungaria, datorită lipsei unei infrastructuri adecvate, este şi acum foarte dureros!

Întreagă zonă înfloreşte, iar prin taxele plătite către stat, îţi scoţi banii cu vârf şi îndesat. Un alt exemplu este Dacia/Renault cu cele aproape 10% din exporturile României. Şi aici marea afacere provine din industria orizontală, nu direct de la fabrica Dacia.

Acum, revenind la ale noastre, se poate pune întrebarea cum dracu să construiască statul fabrici de autovehicule sau autostrăzi, dacă nu are nici bani şi nici talentul nu prea s-a văzut să-l dea afară din casă?!
Dacă nu îl duce pe el capul, să-i lase pe alţi s-o facă! Cum?! La fel ca toate soluţiile la marile probleme economice, răspunsul este dezarmant de simplu: OFFSET!!!
Armata Română este doar o umbră la ce ar trebui să fie în privinţa dotării: nu avem avioane de luptă, de transport, drone, tancuri moderne, transportoare, flota militară abia pluteşte şi pentru că toate astea să fie remediate, statul român ar avea nevoie de peste 30 miliarde de euro pentru a face din dotarea armatei un program extrem de reuşit.
Acum probabil va gandiţi ca nu sunt în toate minţile! Recesiune, pensii mici, bugetari daţi afară, somaj, etc,etc, iar eu susţin să investim 30 de miliarde, aproape un buget anual, în dotarea armatei?! Da domnilor, exact asta susţin, însa nu oricum.

În comerţul cu arme există o regulă denumită generic offset. Mai clar, daca tu cumpărator dai, să zicem, un miliard pe avioane militare, producătorul respectivelor avioane este obligat să investească minimum 80% din suma în economia ta. Iar dacă negociezi cum trebuie îl poţi convinge să inveastească şi în ce ramură economică vrei tu. Frumuseţea sistemului este că nu Romania trebuie să împrumute bani, la dobândă de 7% pe an, ci producatorul vine cu finanţarea printr-un credit-furnizor, garantat în general de ţara-mamă a companiei. Adică dobânzi de 2-3%, perioade de graţie, asa cum a oferit SAAB Gripen în România, plata se poate lega, ca sume anuale, de creşterea sau scăderea economiei românesti. Merge bine, plătim mai mult, merge prost, plătim mai puţin. Mai mult chiar, se pot face niste aranjamente privind investiţile, astfel încat per total statul să plătească ratele şi să-i mai rămână şi bani.
Mai exact, impozitele şi taxele colectate de buget de pe urma investiţiei, salarii, CAS, CASS, somaj, taxe pe terenuri, etc, să fie mai mari decât rata plătită. De asemenea plata ratelor poate fi legată de îndeplinirea obligaţilor de offset ( sume şi termene), să nu ne trezim cu un alt caz Ford.

Şi acum hai să facem un exerciţiu de imaginaţie! Ce am putea să facem noi cu 30 de miliarde de euro?! Câţi kilometri de autostradă, câte slujbe în fabrici care să scoată pe porţi produse înalt manufacturate, cu adaos mare de manoperă, în industrii serioase, nu ca sărăcia aia de Nokia?!
Ce aţi zice de înca 1-2 fabrici auto integrate, de construirea în ţară de bunuri de larg consum, cosmetice, industrie chimică, industrie IT, fabrici care să producă din nou utilaje, industriale şi agricole, în România?! Iar aici mai trebuie luata in calcul şi industria naţională de apărare! În moarte clinică acum, dar puternic revitalizată de o astfel de strategie, pentru că nu mai trebuie adăugat în ce mod ar însufleţi aceasta importantă ramură economică contracte de anvergura celor propuse.
Câte zeci de mii de slujbe bine plătite în industrii noi şi performante?! Cu aceşti bani am putea efectiv să ne apucăm de reindustrializarea România, dar am face-o asa cum vrem noi, în condiţile noastre! La foamea care se lasă peste industria de armament, probabil că s-ar bate între ei pentru contractele noastre şi am putea obţine un offset ametiţor şi ca sumă, dar mai ales ca valoare adăugată pentru viitorul nostru.De ce nu se face acest lucru?! Nimeni nu inţelege! Americanii au chiar o obsesie naţională privind industria militară, ruşii au exact aceleaşi planuri, numai la noi politicienii se plâng că nu sunt bani.
Ori să spui că nu ai bani în bugetul de stat este cea mai mare minciună posibilă! Statul mereu are bani. Sau nu este minciună şi atunci aveam una dintre cele mai proaste clase politice din lume! Pentru că din Europa nu mai am nici-o îndoială.

Aşadar putem obţine o armata dotată ca în cele mai frumoase vise şi o industrializare a ţării, cum niciodată nu am avut de fapt! Şi totul pe banii altora, totul pe gratis!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *