România roşie şi victimele colaterale

Un talmeş-balmeş din care nu se mai distinge decât ineficienţa unui sistem mai cârpăcit chiar decât vechea Dacie a tatălui meu, ce avea piese de pe la toate generaţiile de maşini ieşite vreodată din uzina de lângă Piteşti.

În ultimele zile, am asistat la tot felul de dueluri verbale pe tema banilor care trebuie găsiţi pentru "reîntregirea“ salariilor şi pensiilor. Îndrăznesc să afirm că toţi analiştii în cauză ratează să vadă pădurea din cauza copacilor. Este inutil să comentăm măsuri punctuale fără a pune în discuţie chestiunea fundamentală a echilibrului macroeconomic. Este ca şi cum ne-am certa pe culorile spiţelor de la bicicletă, fără a vedea că roţile noastre sunt de ceva vreme făcute opt.

Noul guvern, în ciuda alianţei declarate dintre două forţe (plus una) care se află în mod natural în conflict, este evident de stânga. Piesa cea mai importantă din angrenaj, Florin Georgescu, va fi vectorul politicilor interne. Iar apropierea alegerilor se potriveşte ca o mănuşă oricăror decizii cu tentă socialistă. Nu încape nicio îndoială: căderea guvernului MRU reprezintă o victorie a roşiilor şi o iminentă întoarcere în timp. Iar consecinţele vor fi, din păcate, neprielnice dezvoltării economice a ţării. Este interesant de înţeles ce resorturi l-au împins pe Florin Georgescu să accepte provocarea de a se pune în subordinea mai tânărului şi neexperimentatului său coleg de partid, Victor Ponta. Pentru ce să lase salariul de peste 10.000 de euro şi manşetele albe de la BNR ca să-şi suflece mânecile şi să salahorească într-un guvern de tranziţie, care va avea mult de furcă din cauza situaţiei economice extrem de instabile. Asta pentru un salariu de 10 ori mai mic. Ministrul finanţelor nu este cunoscut ca un împătimit al afacerilor. I se potriveşte, mai degrabă, un job stabil, bine plătit şi pe termen lung în structurile statului. Nimic neobişnuit, doar că omul avea deja o asemenea poziţie. Iar singura îmbunătăţire pentru el nu poate fi decât actualul scaun al lui Mugur Isărescu. Nu m-ar mira ca adevărata ofertă a PSD pentru Georgescu să fie aceea de viitor guvernator al BNR. Cu condiţia câştigării apropiatelor alegeri.

Oricare ar fi adevărul, se prefigurează o lungă şi grea perioadă economică pentru România. Iar marele perdant al următorilor ani va fi însuşi Crin Antonescu, împreună cu al său PNL, după ce se va fi erodat la putere în postura de breloc la cheile cu care pesediştii vor deschide seiful banilor publici. Mai ales dacă, prin forţa împrejurărilor, contracandidatul său la prezidenţiale va fi chiar Mugur Isărescu, cel mai credibil personaj din viaţa publică de până acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *