Roşia Montană – 1882 de ani de aur

Până la venirea “goldiştilor” nimeni nu se întreba despre galeriile romane, despre soarta celor aproape 2000 de foşti mineri şi nici despre cauza înroşirii apelor din munte. Era un spaţiu unde nu se organizau trip-uri şi nici joint-uri colective. O linişte patriarhală domnea peste ţinutul cu cinci biserici. Câţiva pasionaţi de istorie auziseră despre nişte triptice din lemn, scoase din adâncuri. Întradevăr, cea mai veche tăbliţă cerată, descoperită de arheologi în Apuseni, datată 6 februarie 131, poartă inscripţia localităţii romane Alburnus Maior.

Aceasta reprezintă cea mai veche atestare documentară a localităţii cunoscute azi ca Roşia Montană. Dacă etimologii spun că numele roman al localităţii este legat de muntele “păduros,” istoricii sunt împărţiţi în două tabere. Unii consideră că “legionarii” romani au venit pe un teren virgin, ştiind de la iscoadele lor bogăţia din munte, iar alţii că mineritul se practica şi înainte de Hristos. Dacă nu există mărturii despre exploatarea aurului de către daci în subteran (nici vorbă de dacul de 10 m, bazaconia internetului de azi), tăbliţele cerate evocă o serie de contracte (de muncă, de vânzare a unor case, de împrumut). Aşa cum am mai spus, prima menţionare a deja celebrei localităţi datează din anul 131 d.Hr., ea fiind pomenită pe una dintre plăcuţele cerate romane descoperită în mina Sfântul Simion din Ohaba. Tot aici sunt menţionate şi neamurile ilire, angajate de romani pentru extragerea metalelor (pirustae, sardeates şi baridusta), aduse din vestul Balcanilor pentru a coloniza, în special, localităţile miniere.

De altfel, cele mai multe nume proprii provin din Dalmaţia. Împăratul Traian s-a întors la Roma cu o pradă de război de 165 de tone de aur, 331 de tone de argint şi circa 50.000 de sclavi, cinstind victoria cu 123 de zile de serbări şi jocuri de gladiatori, cifră record în toată istoria Romei. Se estimează că până la retragerea aureliană din 271, nu mai puţin de 85 de vagoane de aur pur au luat drumul Cetăţii Eterne, suficient cât să salveze criza din imperiu şi să dea avânt investiţiilor. Celebrele apeducte au fost construite în acea perioadă. Povestea aurului moţilor nu se opreşte, însă, aici. În urma expertizelor de profil, Gabriel Resources, o companie minieră din Toronto, estimează că la Roşia Montană au rămas neexploatate 10,1 milioane de uncii de aur, cel mai mare şi mai valoros zăcământ de aur din Europa, asta numai dacă ne gândim la preţul actual al aurului, 1.800 de dolari/uncia.

Deci, 18 miliarde de dolari pot fi obţinuţi dacă începe exploatarea minei. RMGC, compania minieră româno-canadiană, a investit deja peste 15 milioane de dolari în patrimoniul cultural din Roşia Montană. A fost parțial restaurată galeria romană Cătălina- Monuleşti, unde au fost descoperite celebrele tăbliţe cerate romane. În centrul istoric al comunei a fost amenajată expoziţia „Aurul Apusenilor”, clădirea vechii primării şi mai multe case de patrimoniu au fost renovate. Toate aceste obiective se dovedesc a fi o adevărată ofertă turistică.

● Compania va restaura în total 41 de case, toată zona istorică a localităţii, iar monumentele restaurate vor fi incluse în circuitul turistic european şi naţio nal. Bani pentru viitorul Roșiei Montane

● RMGC a prevăzut un buget de 70 de milioane de dolari pentru cercetarea, conservarea şi reabilitarea patrimoniului cultural din Roșia Montană, o sumă care nu ar putea fi niciodată acoperită din fonduri de la bugetele locale sau bugetul de stat.

● Zona istorică a localităţii (zona protejată), care include mai mult de 300 de case, va fi amenajată pentru locuit și în scopuri turistice.

● Va fi înfiinţat un complex muzeal care să prezinte descoperirile arheologice.

● Toate acestea vor duce la dezvoltarea turismului în Apuseni, generând venituri mai mari pentru proprietarii de pensiuni şi micii întreprinzători din zonă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *