Roşia Montană – o lecţie de comunicare publică

Victoria e evidentă atunci când adversarii îţi recunosc superioritatea. În orice câmp de luptă. Şi specialiştii de PR ai RMGC au obţinut-o. Recent, Mircea Toma, unul dintre cei mai prestigioşi adversari ai Proiectului Roşia Montană, avea să recunoască la emisiunea Judecă tu de la TVR 1 că 78% dintre cetăţenii României sunt pentru începerea lucrărilor. Zilele trecute, din tabăra învinşilor, a mai apărut o voce: Magor Csibi. Fostul europarlamentar liberal, azi director al World Wide Fund for Nature (WWF), recunoaşte în Think Outside the Box superioritatea adversarului, în spaţiul de dezbatere publică. În articolul Arta comunicării aplicate. Cazul Roşia Montană, autorul spune că: “debate-ul se câştigă nu prin impresia artistică, ci prin oameni convinşi. Succesul frazelor, al cuvintelor şi al virgulelor se măsoară în procente". A participat şi el la emisiunea menţionată. Tot ca opozant. A luat o lecţie. Şi în acelaşi material publicistic îşi rescrie gândurile, prezentând concluzii: 1. nu se va mai duce într-o dezbatere în care sunt prezenţi oameni care mănâncă pe pâine comunicarea fără stabilirea unor reguli de dinainte. 2. pentru ca opoziţia să fie credibilă trebuie să prezinte alternagtive viabile pe termen lung.
Sigur că veţi spune că RMGC are bani şi de aceea a reuşit să convingă 78% dintre români. Nimic mai fals. Se apropie alegerile locale. Nu de fonduri băneşti duce lipsă PDL, ci de încredere. Acea măsură sociologică atât de importantă în procesul comunicării. Cu tot bugetul de stat nu s-ar mai putea câştiga un teritoriu pierdut. De aceea strategii partidului de guvernământ au ascuns portocala sub frunze. Nu pentru a câştiga ceva, ci pentru a mai diminua pierderile.
Revenind la comunicarea politică atât de dragă lui Magor Csibi, nu pot să nu reamintesc dezbaterea dintre Nixon şi Kennedy din alegerile prezidenţiale din 1960. Atunci, americanii au vizionat pentru prima oară o dezbatere televizată între principalii candidaţi la preşedinţie : democratul John F. Kennedy şi republicanul Richard M. Nixon. Acest eveniment a intrat în istorie ca "Great Debate" şi a demonstrat cât de mult poate influenţa formatul de dezbatere (decor, lumini, temperatură) imaginea candidatului asupra alegerilor.
Aceste dezbateri televizate au fost construite în defavoarea lui Richard Nixon, deşi conducea în topul preferinţelor americanilor. Imaginea sa în prim plan a fost mai ştearsă. Datorită luminii din studiu Nixon părea mai bătrân, iar datorită căldurii de la reflectoare, a început să transpire, curgându-i machiajul. De asemenea, el nu a fost anunţat în direcţie să privească (în studiu erau 7 camere de filmat), publicul a interpretat acestea drept lipsă de respect. Kennedy a lăsat o impresie mult mai bună : s-a prezentat ca un candidat relaxat, sănătos şi plin de viaţă. În rezultat deşi, americanii care au ascultat dezbaterile la radio i-au dat câştig de cauză lui Nixon, impresiile telespectatorilor i-au adus victoria lui Kennedy, devenind cel mai tânăr preşedinte al SUA.
În curând va apărea ediţia a doua a Manualului meu de Campanie electorală. Îl voi oferi cu plăcere şi ‘învinsului’ de azi Magor Csibi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *