“Roşia Montană se salvează la Roşia Montană!”

Nesiguri pe tastatorii de like-uri, activiştii şi-au chemat la rezistenţa din piaţă, nu din munţi, în chip de infanterie armia Cartelului Alfa. Sindicaliştii n-au venit. Bogdan Hossu, probabil sensibilizat şi de rugăminţile liderului organizaţiei “Viitorul mineritului," a întârziat strategic sau n-a dat mare importanţă evenimentului epocal. Staţia de amplificare promisă a rămas pe butonul “shut." Nici reprezentanţii generaţiei “We are fucking angry" n-au catadicsit. Probabil era prea dimineaţă. Să vii pe frig din căldura unor after-hours e ca şi cum ai renunţa la parteneră pentru o partidă cu “oama de zăpadă." Protestatarii au ales Piaţa Constituţiei pentru a fi mai bine auziţi de ministrul mediului. Poate şi pentru a-i îndulci sentimentele, au arborat steaguri cu frunză, în culorile maghiare. Doar presa i-a băgat în seamă.

Nici ameninţarea ticluită şi rostogolită pe site-urile stângii cu venirea minerilor n-au scos din casă luptătorii cu tastele. Salvarea Roşiei Montane nu se face, cum bine ştiu şi organizatorii luptei de paradă, prin pieţe, ci sus în munte, unde iarna pentru localnici e alta decât a protejaţilor de gicacalorie.
Minerii n-au venit la Bucureşti. S-au strâns în Piaţa centrală din Roşia Montană. Şi-au cerut dreptul la muncă. “Jos şomajul!" Iată o strigare nouă. Pe o pancartă se putea citi: “Stăm pe aur şi murim de foame." Corespondentul Money-Channel a identificat în mulţime un fost miner, obligat de sărăcie, să culeagă struguri în Germania. Speră să se alăture celorlalţi 400 de angajaţi ai RMGC.
Poate cel mai sugestiv banner a fost, aşa cum au remarcat şi jurnaliştii prezenţi, – “Roşia Montană se salvează la Roşia Montană."

Ce a iscat cele două proteste în oglindă? Unul la Bucureşti şi altul la Roşia Montană?

La începutul acestei luni, Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, a declarat că o decizie privind exploatarea minieră de la Roşia Montană ar putea fi luată la sfârşitul lunii ianuarie şi că în acest moment el este convins în proporţie de 90% că acest proiect este benefic.

Până la elaborarea deciziei lupta continuă. Una în vârful muntelui pentru locuri de muncă, alta în vale, pe taste, pentru dreptul cărăbuşilor. Activiştilor ecologişti li se cam piţigăiază vocea. Eh, deh, nu-s obişnuiţi cu frigul de afară. Poate continuă lupta prin saloanele Hilton-urilor şi a altor aşezăminte de lux. Până atunci, minerii continuă să spere că guvernul nu-i va uita.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *