Sfaturile omului care nu a plâns niciodată

În literatura memorialistică despre Cehov un loc de seamă îl ocupă amintirile scriitorului rus I. A. Bunin, care l-a cunoscut îndeaproape pe marele scriitor. În ultimul an de viaţă, Bunin chiar a început să lucreze la un portret literar al lui Cehov (din păcate, cartea pe care o avea în vedere Bunin a rămas neterminată). După moartea lui Bunin, văduva scriitorului va publica manuscrisul cu titlul "I. A. Bunin, despre Cehov. Manuscris neterminat“ (New York, 1956). Manuscrisul cuprinde amintiri despre Cehov, extrase din câteva cărţi despre Cehov, extrase din scrisorile lui Cehov…Astfel, aflăm că Anton Pavlovici nu s-a considerat niciodată “vinovat" pentru dificultăţile pe care le ridica cititorilor, insistând că rolul unui artist este de a pune întrebări, nu de a răspunde la ele. "…Dacă am un talent care se cere respectat, mărturisesc, în faţa inimii dumitale, că pînă acuma n-am făcut-o. Simţeam că îl am, dar m-am obişnuit să-l socot neînsemnat… Toţi cei din preajma mea au privit întotdeauna cu indulgenţă creaţia mea şi nu conteneau să mă sfătuiască prieteneşte să nu schimb o îndeletnicire adevărată pe mâzgăleala hîrtiei… Nu-mi amintesc de nici o povestire de-a mea la care să fi lucrat mai mult de o zi. Povestirea «Vînătorul», care ţi-a plăcut, am scris-o în baie ! Aşa cum scriu reporterii relatările lor despre incendii… maşinal, semiconştient, fără a mă gîndi câtuşi de puţin la cititor şi nici la mine însumi…“, spune el într-o scrisoare.

Ajungem şi la scrisoarea în care îi explică fratelui său Nikolai ce înseamnă educaţia: "Oamenii bine crescuţi îndeplinesc următoarele condiţii: Respectă personalitatea omului, sunt întotdeauna condescendenţi, blânzi, politicoşi, dispuşi să facă concesii…; Respectă proprietatea altuia şi de aceea îşi plătesc datoriile; nu mint nici chiar atunci când e vorba de nimicuri… Nu fac confidenţe când nu li se cere; Nu se autodistrug cu scopul de a stârni compasiunea altora…; Nu sunt vanitoşi. Nu-i interesează o strângere de mână a unui netrebnic beat; Dacă au talent, îl respectă… Sacrifică totul pentru el…; Îşi educă simţul estetic… Ei nu cer femeii numai patul… Au nevoie, mai ales artiştii, de prospeţimea, graţia şi omenia femeii, de însuşirea ei de a fi mamă".

Bunin notează la un moment dat în manuscrisul său: "Le-am întrebat pe Evghenia Iakovlevna (n.r.-mama lui Cehov) şi pe Maria Pavlovna: – Spuneţi-mi, Anton Pavlovici a plâns vreodată? – Niciodată, mi-au răspuns, categoric, amîndouă"…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *