SONDAJ DE OPINIE (II)

Ar mai fi şi o a treia opţiune: fără impozite, dacă ar fi să luaţi de bună concluzia din prima parte a articolului, cum că statul e cam bandit şi ne bagă mâna în buzunar pentru interese politice, personale şi de grupuri restrânse. N-am inclus-o la răspunsuri posibile pentru că e ilegală şi utopică.
Pentru informarea Dumneavoastră, voi prezenta câteva elemente, care, sper, să vă fie de folos în găsirea unui răspuns.
Impozit progresiv – cu cât venitul e mai mare, cu atât creşte suma datorată statului.

Impozit uniform – indiferent de venit, procentul de impozitare e unic.
Dacă s-ar aplica de mâine impozitul progresiv, veniturile anuale ale Bugetul de Stat ar creşte cu circa 3 miliarde de euro. E chiar suma pe care România o plăteşte cu titlu de dobânzi la cele aproape 100 de miliarde, datoria externă a ţării noastre. Da, dar n-ar fi "etic", spun cei care ar avea de plătit mai mult. Dar ce mai este etic în ţara asta ? După ce s-au înfruptat din contracte extrem de darnice cu statul pe principiul "para-ndărăt", şi-au amintit de etică. Pentru neavizaţi, "para-ndărăt" înseamnă că un procent din ce se fură de la stat, adică de la contribuabili, păstrează bişniţarul, iar restul merge la reprezentantul statului care i-a dat afacerea sau, mai rar, la partid, aşa cum se plângea pe 15 noiembrie preşedintele Băsescu: "Din păcate, cei mai mulţi bani obţinuţi din astfel de surse se duc acasă. La partide, adesea găseşti că nu au telefonul sau încălzirea plătite."

Ca un adevărat promotor al capitalismului de partid şi un mare condamnator al comunismului, preşedintele Băsescu spunea de curând că "nimeni nu vrea înapoi la 2 ore de televiziune şi coadă la tacâmuri". Probabil că aşa este, are informaţiile sale, dar eu văd că acum e coadă la tomberoane, pleacă unul şi altul vine din spate. Oamenii mănâncă din gunoaie. Trebuie să înţeleagă mai ales cei aflaţi la butoanele deciziei politice că există o limită a suportabilităţii. O reducere a fiscalităţii pentru cei mai săraci poate să facă diferenţa între a exista şi a nu exista, mai ales în perioade de recesiune, în timp ce pentru cei mai avuţi lucrurile nu sunt chiar tragice. Nu cred că o să fie o mare nenorocire dacă în loc de vacanţe pe Coasta de Azur, o să meargă la Mamaia. N-o să-şi mai cumpere două Mercedes-uri, ci doar unul.

După ’89, pentru o perioadă scurtă, politicienii aveau averi modeste sau deloc. Modelul "sărac, dar cinstit" nu a avut succes. Legea 161/2003 făcută pentru salubritatea mediului politic, pentru că prevede în esenţă că demnităţile si funcţiile publice sunt incompatibile cu afacerile, a devenit literă moartă, mai vizibil din 2008 datorită votului uninominal. Prezentat ca pe un mare succes al democraţiei, "uninominalul" a distrus până şi aparenţele. Astfel, "îmbogăţiţii de Revoluţie" şi-au cumpărat funcţii şi demnităţi direct de la partide, renunţând la interpuşii din trecutele legislaturi. Avantajele acestui comerţ pentru bişniţarii vremurilor noastre (am inclus aici generic şi aleşi locali din centrele urbane, în special) sunt evidente. Apasă chiar ei pe butoanele deciziei care le favorizează afacerile personale şi, în plus, au pus mâna pe un certificat de onorabilitate, altfel intangibil, conferit de poziţia de demnitar sau ales. Dacă privim în "sus", unde se află cei mai mulţi dintre "îmbogăţiţii de Revoluţie", vedem că o parte însemnată a clasei politice este compusă dintr-o faună evadată de la marginea societăţii, cu eventuale diplome cumpărate de la "spiru hareţi": şmecheraşi de cartier, lipsiţi de educaţie şi incompetenţi la altceva decât la tupeu dar buni de gură, femei cu trecut glorios şi prezent luminos, proxeneţi politici, tejghetari de funcţii ş.a.m.d. Ăştia au ajuns să gestioneaze banul public, impozitele plătite de Dumneavoastră.

"Constituţia nu permite discriminări. Să plătească toţi la fel, chiar şi pensionarii !", mai spun adversarii sistemului de impozitare progresivă. Nu permite, dar permite. Priviţi, spre exemplu, la discriminările pozitive de care se bucură cetăţenii români de etnie maghiară ! Amintiţi-vă de drepturile suplimentare pe care le au persoanele cu handicap. Nu contest nimic din toate acestea. Am vrut doar să dau exemple de discriminări legiferate sub actuala Constituţie. Şi mai sunt.

Impozitarea este de fapt o schemă foarte complexă de redistribuire a avuţiei în societate. Dacă cei de la baza piramidei sociale nu au asigurat un minim de resurse necesare existenţei, se naşte pericolul ca întreaga piramidă să se prăbuşească. Piramida nu poate supravieţui doar prin vârful ei. Investiţia cea mai sigură a statului pe termen mediu şi lung este în baza piramidei. Dacă ar fi să contabilizăm şi averile ascunse în bănci străine, cred miliarde de euro, cu siguranţă că pe medie trăim mai bine decât înainte de ’89. Dacă lăsăm media la o parte, constatăm o polarizare a bogăţiei inacceptabilă, la care a contribuit şi impozitarea uniformă. Cam 90% dintre români sunt foarte săraci, săraci sau o duc de la o leafă la alta.

Ca să nu se creeze nici un fel de echivoc, voi încheia reamintind două lucruri:

1. Ţări capitaliste cu tradiţie folosesc cu succes pentru veniturile bugetare şi cu acceptul social ("al gâştei jumulite") sistemul impozitării progresive.
2. Un citat dintr-o declaraţie a lui Vaclav Havel: " Idealurile au devenit o povară şi un lucru de luat în râs. Sunt de părere că exact asta ar trebui să avem în vedere data viitoare când diverse grupări politice caută voturile noastre"

Vă rog, să răspundeţi la întrebarea sondajului !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *