Strania şi incredibila influenţă a lui Ion Iliescu asupra „dreptei” din România

Am avut sentimentul că-i înţeleg: era evident că viaţa va fi mult mai plăcută într-o întreprindere socialistă, unde patron este statul român.
Sunt un pic surprins de faptul că, 21 de ani mai târziu, mare parte din public are aceeaşi mentalitate ca şi muncitorii de la IMGB, în ianuarie 1990. Există o opoziţie vizibilă la vânzarea activelor statului, iar guvernul, cu ochii la alegeri, nu face decât să răspundă acestei presiuni populare. Intervievat de revista "The Banker" – care l-a şi premiat – ministrul de Finanţe, Gheorghe Ialomiţeanu, spune, aproape cu mândrie, că executivul din care face parte nu este în situaţia de fi obligat să recurgă la privatizări. Citind declaraţia sa, aproape că mi-a părut rău că nu avem soarta Greciei. Criza era o bună oportunitate să reformăm această ţară. Am ratat-o! Din 2006, când s-a vândut BCR, statul român nu a mai cedat un activ important, deşi la putere s-au aflat doar guverne care susţineau că ar fi de dreapta. Nici publicul, şi nici politicienii nu par a fi îngrijoraţi de faptul că o serie de companii de stat au acumulat pierderi care, la un moment dat, ajunseseră la 4-5% din PIB.
Ce sens are ca statul român, corupt şi ineficient, să deţină controlul unor intreprinderi care-i produc pierderi, precum Oltchim, CFR Marfă, Poşta Română sau Tarom? Faţă de 1990 s-a schimbat un singur lucru: corupţia este mai metodică şi mai mare. În acei ani, companiile de stat erau căpuşate de unii manageri şi de câteva firme private. Acum există o reţea care alimentează şi politicieni şi partide, tot mai disperate după resurse pentru alegerile din ce în ce mai costisitoare.
Pentru mine, un guvern va dovedi că este de dreapta atunci când va porni un program consistent de privatizare şi se va lupta să distrugă miturile construite în anii 90. De ce nu am privatiza CEC-ul şi am concesiona portul Constanţa şi aeroportul Otopeni? Deocamdată, de pe urma proprietăţii de stat profită doar cei cu legături politice. Ar fi corect să privim mai atent la ceea ce a însemnat Petrom pentru economia României, înainte de privatizare şi după. În 2003, această companie avea 57.000 de angajaţi şi un profit de 2% din cifra de afaceri. În 2004, a reuşit chiar incredibila contra-perforanţă de a avea pierderi. În schimb, personaje precum sindicalistul Liviu Luca au acumulat averi uriaşe. Acum, Petrom are un profit consistent de pe urma căruia beneficiază toţi contribuabilii, prin taxele şi impozitele pe care le încasează statul.
Nu-mi dau seama cât de influent mai este politicianul Ion Iliescu în jocurile de putere din România. Dar mulţi dintre cei care acum spun că sunt "de dreapta" nu sunt decât nişte epigoni ai fostului activist PCR.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *