Sufletul ieşit din pubelă la agăţat

Pentru că nu mai e aproape nimic de demonstrat. Pentru că… Se iau nişte oameni tineri, de fiecare zi, unii cu figuri mai telurice, alţii cu figuri psihedelice. Îi îmbraci cu ceea ce se mai poate recicla din orele oraşului: luciosul vânzătoarelor de seminţe, oboseala femeii de serviciu, hainele de casă la pachet cu agrafele care ţin părul când faci duş, sufletul ieşit din pubelă la agăţat, vergeturile şi graviditatea plimbate cu oarecare graţie.

Toate acestea le expui, ca şi cum n-ar fi expuse permanent de viaţa la instant. Efectul poate fi dezamăgitor sau poate fi un succes. Depinde. Poate fi un succes în momentul în care ai curajul să faci artă din "gunoi". Să reciclezi ce-i al oraşului, să te inscrii repede pe trendul numit urbanism şi astfel să te invidieze lumea că ai fost vizionar. Să fii invitat in toate cluburile la modă, iar tu să spui cu emfază: "Se poartă şi în LA, adică Los Angeles, pentru necunoscători!". Oricum ar fi, când hotărăşti că second hand-ul este ultimul răcnet, lumea nu se va mira. Căci second hand-ul poate fi adus cel mai uşor la stadiul de fiţe. Un efect de scenă hitchcockian, dar fericit. Totul face parte din oraş, iar oraşul supără.

Chiar când incerci să îl impui ca modă. Ciorapii deşiraţi, rupţi, zdrenţuiţi nu mai pot fi folosiţi ca stindard al nonconformismului doar dacă te-ai odihnit prea mult la ţară. Şi acolo ciorapii au farmecul lor! Atracţia pietrei-beton se reduce la ţigara asexuată şi la tatuajul proscris după o noapte de beţie. Plictiseala poluării se reduce la umbra scamei de pe umăr surprinsă în cabină, cu puţin timp inainte de a urca pe scenă. Mişcările oamenilor , sunt ca blogurile. Pe stradă încă se perindă o mulţime de oameni care se îndreaptă înfriguraţi spre spiritul oriental. Toată priveliştea este perturbată într-un fel violent de litere de-o şchioapă ale nepăsării, de parca cineva ar şopti "Nu scoateţi din vitrină micile bucurii, cum ar fi ciocolata sau prafurile de cacao". Inocenţa a ajuns să trăiască ascunsă prin cusăturile neştiute ale rochiilor, cerşind gânduri prin recuzită. Şi e un risc să arunci inocenţa pe podium.

A murit definitiv gândul că ai putea întâlni câte o tânără domniţă ori jupâniţă, însoţită de vreo slujnicuţă rumenă în obraji, sau că ai putea traversa în pas grabit pe trotuarul de vizavi la "confiseria" (cofetăria), unde sunt prăjituri din albuş ori cu frişcă, şerbeturi aromate , "bonbonuri", dar şi sarailii ori rahaturi fine turceşti. Uită că ţi-ai putea odihni şira spinării bine presată de tălpile uitării în vreun han (Ulysse de Marsillac scria "traduceţi prin han vizuină, speluncă, caravansarai, cloacă"). Bun, în vreo vizuină. Cui îi pasă dacă mâine tramvaiul va fi considerat cel mai sexy mijloc de transport doar pentru simplul fapt că de la geamurile lui se văd copacii mai bine?
Oraşul devine campionul sufletului omenesc. Câtă vreme are public nu e singur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *