TEOREMA LUI ILICI: Eroii luptători au tras în eroii martiri! Frecţia la un picior în ghips.

"Teroriştii trag din toate poziţiile!", anunţa alarmat Ion Iliescu. Instigată şi încurajată de FSN, mai ales prin intermediul isteriei de la TVR, vânătoarea de terorişti a fost preocuparea favorită a românilor săptămâni în şir. O servietă diplomat, o legitimaţie la Biblioteca Americană sau o insignă cu poza lui Hendrix puteau să-ţi aducă moartea. În cel mai bun caz, scăpai bine bătut şi cu capul spart. Antrenament pentru mineriadele care aveau să urmeze!

Dacă te luai după comunicatele radioului şi televiziunii, după declaraţiile liderilor politici şi ai armatei, ploua cu terorişti. Securişti români, sau luptători sirieni, libieni, palestinieni, morţi de dragul lui Ceauşescu, ieşeau din canale, foşgăiau pe acoperişuri sau erau paraşutaţi din elicoptere. Fiecare boschet din parc ascundea un terorist. Fiecare tufă, un ninja!

În final, nici un terorist nu a fost prins. Nici măcar de prăsilă! Cei ucişi s-au dovedit militari în termen, nişte copii, ca la Otopeni. Sau luptători USLA, chemaţi să apere Ministerul Apărării, ca în cazul Trosca, sau TVR, sau CC-ul, sau… Şi care au fost împuşcaţi la ordin dat cu sânge rece. Pentru a alimenta isteria.
Absurdul este maxim. În lipsa teroriştilor autentici, ecuaţia morţilor din Decembrie ’89 are o singură soluţie logică: EROII LUPTĂTORI AU TRAS ÎN EROII MARTIRI.

Această concluzie halucinantă prin cruzimea şi simplitatea ei, îi aparţine ziaristului Cornel Mihalache. Cel care i-a iniţiat pe cititorii "Evenimentului zile" în tainele tenebroase ale lui Decembrie 1989.

TVR 1 a programat astăzi, 19 decembrie şi mâine, 20 decembrie, două documentare de excepţie ale acestuia. Astă seară, de la ora 22.00, "Piepturi goale, buzunare pline". Mâine seară, de la aceeaşi oră, "Erou Martir Terorist". Ambele constituie demonstraţii limpezi, indubitabile ale "Teoremei lui Ilici" şi nu trebuie ratate sub nici o formă.

Problema este alta: dacă lucrurile sunt clare ca lumina zilei, de ce Iliescu e ratat de 22 de ani de justiţie? Morţii din Decembrie, diversiunea din martie, de la Târgu Mureş, mineriadele… Nu e de ajuns? Mai trebuie? Ce interese obscure, ce reţea de complicităţi îi dau imunitate sub toate regimurile?

E frumos să condamni pe hârtie crimele comunismului, în cadru festiv. Normal şi moral ar fi să le condamni şi în justiţie! Altminteri, totul e ca o frecţie la un picior în ghips!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *