Trei eşecuri care ar trebui evitate în 2012

De mai multe luni, România a intrat într-o campanie electorală de o duritate fără precedent. Nu trebuie să ne aşteptăm ca, în aceste vremuri de război politic, în anul 2012 să avem parte de reforme spectaculoase. Am îngropat deja modificarea Constituţiei şi reorganizarea regională. În paranteză fie spus, azi am văzut un comunicat stupid al USL, care respinge cu indignare posibilitatea creşterii taxelor şi impozitelor locale. Acestea nu s-au mai majorat de ani buni, iar multe primării stau cu mâna întinsă la guvern pentru a-şi plăti angajaţii (aici este altă discuţie, adesea numărul acestora este aberant). Actualul sistem de impozitare nici măcar nu este unul care să asigure protecţia socială, mai degrabă îi favorizează pe cei care au bani. Dar primarii aflaţi în funcţie preferă să bage propriile localităţi în faliment, decât să enerveze electoratul. Totuşi, cred că sunt câteva lucruri pe care guvernul Boc ar putea să le facă, fără să fie cu ochii la sondaje.
1. O modificare a sistemului electoral, care să includă un alt tip de vot uninominal, fie în varianta din Marea Britanie, fie în varianta din Germania – această ultimă soluţie fiind agreată şi de UDMR. Nu are sens să mai păstrăm actualul sistem, care nu aduce decât frustrare atunci când aflăm că personaje aflate pe poziţia a treia ajung în parlament, în timp ce candidatul care ia cele mai multe voturi rămâne pe tuşă. Eu personal aş prefera varianta din Marea Britanie – vot uninominal într-un singur tur – dar cu eliminarea pragului electoral. În plus, cred că ar fi momentul ca guvernul să taie absolut toate formele de subvenţie acordate partidelor – inclusiv dreptul de a ocupa sedii impozante pe care plătesc chirii insignifiante – şi să deschidă piaţa prin eliminarea restricţiilor aberante impuse la înfiinţarea unei noi formaţiuni politice. Doar Kazahstanul are cerinţe mai dure!
2. Începerea unui program serios de dez-etatizare, care să reducă rolul statului în economie. Nu spun să şi privatizeze în anul 2012! Înţeleg presiunea electorală, aversiunea publicului şi acuzaţiile de corupţie care ar ateriza pe capul guvernului. Dar vânzarea unor active importante precum CFR Marfă, CEC sau Oltchim durează peste un an. Guvernul Boc ar putea începe procedurile, lăsând decizia finală pe mâna executivului care va veni în 2013.
3. O reformă în sectorul energetic – liberalizarea pieţei, întreruperea contractelor băieţilor deştepţi, vânzarea unor pachete minoritare de acţiuni pe bursă şi poate un pic, măcar un pic!, de privatizare! Întârzie, fără nicio explicaţie, luarea unei decizii în ceea ce priveşte soarta reactoarelor trei şi patru de la Cernavodă, după ce guvernul a reuşit contra-performanţa de a alunga o serie de investitori străini care doreau să participe la finalizarea acestei investiţii. Toate aceste schimbări din sectorul energetic pot începe în 2012, dar să se finalizeze în 2013. În plus, populaţia trăieşte cu falsa iluzie că executivul o protejează de majorarea preţurilor la gaze şi la curent. Greşit! Aceste preţuri vor exploda, cu cât se va amâna mai mult luarea undei decizii, iar şocul suportat de populaţie va fi mult mai mare decât în cazul unei majorări treptate.
Faptul că guvernul Boc continuă, în 2012, programul de austeritate convenit cu FMI este un lucru corect. Dar este insuficient! Riscăm o lungă perioadă de stagnare dacă nu se schimbă ceva şi în "economia reală" şi pe piaţa competiţiei politice. Menţinerea unui status quo va fi cu siguranţă un eşec mai mare decât luarea unei decizii – indiferent care ar fi ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *