Trei miniştri de Finanţe pentru guvernul de tehnocraţi la care visează USL

Mihai Tănăsescu este cel mai bun ministru de Finanţe ai ultimilor zece ani, dacă e să ne luăm după un sondaj al Ziare.com, realizat în 2010. Absolvent de ASE, Tănăsescu a condus timp de cinci ani departamentul de contabilitate al Icral Bucureşti. A fost cooptat apoi ca economist în ministerul de Finanţe , până în ’90. Au urmat mai multe poziţii de vârf în acelaşi minister, culminând în 1997, cu cea de director executiv adjunct al Băncii Mondiale. Începutul mileniului trei i-a adus lui Tănăsescu funcţia de ministru al Finanţelor Publice, în cabinetul Adrian Năstase. Momentul închiderii dosarului “Mătuşa Tamara" a reprezentat o supapă pentru divergenţele dintre cei doi foşti colegi de guvernare. Năstase i-a reproşat fostului ministru faptul că s-a eschivat de la a-i fi martor în instanţă.

Ca ministru, Tănăsescu a fost iniţiatorul unui proiect legislativ îndrăzneţ: introducerea cotei unice de impozitare. Propunerea sa a fost repinsă încă din faşă de greii PSD, în frunte cu Ion Iliescu. Nici Tănăsescu nu şi-a ascuns aversiunea pentru fostul preşedinte de stat şi a ameninţat cu demisia în cazul în care Iliescu ar fi revenit, dupa 2004, la şefia PSD. A rămas în partid, iar în 2005 a intrat în Parlament, ca deputat PSD de Argeş. Doi ani mai târziu, Tănăsescu a fost audiat ca martor în dosarul Rompetrol, alături de afaceristul Dinu Patriciu şi alte nume sonore din politică şi mass-media. Fostul ministru era contrasemnatarul unei ordonanţe din 2003, prin care datoriile societăţii petroliere erau transformate în obligaţiuni de stat. Întrega afacere s-ar fi lăsat cu pagube de peste jumătate de milion de euro pentru bugetul ţării. Ruptura de PSD s-a produs în 2007, când Tănăsescu a onorat invitaţia guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, de a deveni reprezentantul României la Fondul Monetar Internaţional. Pentru gestul său, social-democraţii l-au etichetat drept “dezertor".

Anul trecut, numele lui Tănăsescu a fost vehiculat în presă ca posibil înlocuitor al premierului Emil Boc. Foştii colegi l-au taxat încă o dată, cu denumirea "slugoiul lui Băsescu". "Mihai Tănăsescu este alături de PSD atunci când e în zona bună şi imediat după ce intră în opoziţie fuge", spunea purtătorul de cuvânt PSD, Radu Moldovan. În prezent, Tănăsescu petrece multă vreme la Washington, dar reuşeşte să rămână o prezenţă constantă în dezbaterile importante referitoare la economia României.

Daniel Dăianu a mai făcut parte din aparatul de stat şi înainte de ‘89, ca angajat al Direcţei de Informaţii Externe (DIE ), din cadrul Securităţii. După un an in DIE, economistul a renunţat la funcţie. Până să se ocupe de finanţele întregii ţări, Daniel Dăianu a avut o carieră universitară înfloritoare. Doctor în economie, Dăianu a fost, pe rând, membru al mai multor societăţi academice din România şi din America. Din 1992 până în 1997, a deţinut funcţia de economist-şef al BNR. Membru PNL, Daniel Dăianu a primit mai întâi poziţia de ministru-adjunct de Finanţe, iar din 1997 a preluat conducerea deplină a aceleiaşi instituţii. În scurta perioadă de un an cât a condus acest minister, Dăianu a avut misiunea grea de a gestiona o economie dezastruoasă. "Am avut un mandat dificil…Nu eram un politician, ci un tehnician căruia i se încredinţase acel mandat", îşi aminteşte Dăianu. Creşterea fiscalităţii, precum şi alte reforme dure aplicate de şeful de la Finanţe, i-au atras atât antipatia electoratului, cât şi a propriilor colegi, adepţi ai unor măsuri mai populiste. Dăianu a fost revocat din funcţie, odată cu instalarea noului guvern, condus de Radu Vasile. În 2007, a candidat la alegerile europarlamentare, din partea PNL. Candidatura sa a stârnit rumoare în rândul parlamentarilor, care se aşteptau ca Dăianu să aibă aceeaşi soartă ca şi Mona Muscă, exclusă din PNL pentru colaborarea cu fosta Securitate. În lipsa unor argumente care să demonstreze că a făcut poliţie politică, Dăianu a primit un verdict favorabil de la CNSAS.

Decizia de a-l mandata pe Dăianu în PE avea să-şi dovedească utilitatea un an mai târziu. Europarlamentarul a fost printre primii care au atras atenţia, alături de alţi omologi europeni, asupra amplorii crizei economice, într-un text publicat de cotidianul francez “Le monde". După încheierea mandatului de europarlamentar, Dăianu a continuat să activeze în mediul universitar, dar şi ca analist financiar.

Sebastian Vlădescu este un alt economist care a trecut pe la şefia ministerului de Finanţe, în timpul guvernării lui Călin Popescu-Tăriceanu (2005-2007). Ulterior, Vlădescu a mai prins un an la conducerea aceluiaşi minister, în cabinetul Boc II. Cu diploma de economist şi experienţa unor studii organizate de Merrill Lynch, una dintre cele mai prestigioase companii de servicii financiare, Sebastian Vlădescu a lucrat, până în 1990, la mai multe companii de stat. Trecerea la sectorul privat a făcut-o în postura de acţionar şi director financiar. S-a alăturat liberalilor, iar după alegerile parlamentare din 1996 a fost numit secretar de stat la ministerul Industriei şi Comerţului, pe vreme guvernului Victor Ciorbea. Tot aici a primit şi sarcina de a negocia relaţia instituţiei cu FMI-ul şi Banca Mondială.

În următorii doi ani a devenit sfătuitorul în chestiuni economice atât pentru ministrul de la Industrii, cât şi pentru cel de la Finanţe. În 1998, renunţă pentru un an la domeniul politic şi se dedică afacerilor. Din anul 2000 însă, Vlădescu redevine o figură centrală a economiei româneşti, ca lider sau membru al mai multor structuri din sectorul financiar. Reuşeşte să câştige încrederea celor din PNL, care îl numesc în Consiliul de Administraţie al Petrom (2005).În august 2005 a preluat mandatul de ministru al Finanţelor, după remanierea guvernului Tăriceanu.Vlădescu şi fostul premier împărtăşeau o relaţie de prietenie, consolidată în timpul acţionariatului comun la mai multe firme. Tăriceanu a fost şi cel care i-a înlesnit economistului accesul la şefia Comisie de Supraveghe a BCR, eliberând o dispensă care să elimine pragul de cinci ani vechime necesar accederii la funcţie.

Sebastian Vlădescu a gestionat bugetul ţării doar până în 2007, când ministerul său a fost comasat cu cel al Economiei şi Comerţului. După această schimbare, Vlădescu a primit titlul de secretar de stat cu relaţiile internaţionale in cadrul ministerului de Finante. A renunţat la funcţie câteva luni mai târziu, după finalizarea procesului de privatizare a societăţii Automobile Craiova, el fiind preşedintele Comisiei de privatizare.În 2009 a fost cooptat în noul guvern condus de Emil Boc. Vlădescu a dat dovadă de excentricitate, numindu-i drept consilieri pe doi oameni de televiziune, Andrei Gheorghe şi Dan Bitman. Primul a fost numit coordonator al departamentului de presă din cadrul ministerului, iar al doilea a avut misiunea de a gestiona imaginea instituţiei în rândul populaţiei. Din 2010,Vlădescu susţine proiectul celor de la Roşia Montană Gold Corporation, în calitate de consultant.

În ceea ce priveşte politica, Vlădescu nu pare să aibă planuri de ministru. "E mult mai bine să nu fii , decât să fii ministru de Finanţe în România", a declarat tehnocratul, în toamna anului trecut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *