Trista realitate a Realităţii, Emil Hurezeanu

S-a simţit aproape palpabil încercarea acestuia de a-l aborda pe primul ministru într-o manieră diferită de cea a lui Gâdea. Toată fiinţa lui Hurezeanu transmitea un aer de superioritate şi falsă siguranţă de sine, convins fiind că lui, un intelectual erudit, îi va fi mult mai uşor să-l domine pe Ungureanu, ceea ce însă nu s-a întâmplat.

Toată emisiunea mi s-a părut a fi o luptă-n ring, departe de ceea ce ar fi trebuit să fie – o dezbatere sinceră şi transparentă a unor subiecte de interes naţional, dezbatere pe care ar fi meritat-o o persoană serioasă cum pare a fi primul ministru. Spiritul de competiţie şi nesfârşita atitudine de Gigi Contra cu care ne-am obişnuit pe la Realitatea şi Antene, s-a materializat în întreruperile nepoliticoase ale lui Hurezeanu, în jalnica şi disperata tentativă de a-şi domina adversarul care probabil ar fi dorit să răspundă până la capăt întrebărilor care-i fuseseră puse.

Zâmbetele cu subînţeles "las` că ştim noi mai bine", replici de genul "eu sunt cel mai deştept, nu te pune cu mine", insinuările lui Hurezeanu, s-au lovit toate de o platoşă de fier, ricoşându-i în faţă, evidenţiind ridicolul, penibilul şi la urmă, disperarea, pentru că altfel cum se explică neinspirata călătorie prin zodiacul primului ministru în încercarea de a stabili afinităţi între zodia sa şi cea a preşedintelui şi a Elenei Udrea, altfel decât o tentativă nedemnă de a amesteca subiectele importante cu fleacuri şi frivolităţi ca într-o oală cu ciorbă sleită şi searbădă?

Emisiunea şi prestaţia de aseară a lui Emil Hurezeanu ne-a servit încă o dovadă despre adevăratele intenţii ale televiziunilor, care în nici un caz nu sunt cele de informare, ci de deformare, dezinformare, manipulare şi spălare de creier.

Emil Hurezeanu n-a ieşit mai bine decât Gâdea care a sfârşit dominat, intimidat şi umil, ci mult mai prost, pentru că în conformitate cu pretenţiile sale de intelectual, ar fi trebuit să aibă un comportament exemplar, demn şi elegant, în schimb a ales să fie mercenarul – precupeaţă, statuia şi nu porumbelul, în ciuda aerului triumfal cu care a încheiat discuţia.

Nici măcar nu mai contează ce-ar fi vrut premierul să-i transmită domnului Ponta de să-l ţină minte toată viaţa, contează că poate pe viitor moderatorii se vor gândi de două ori asupra modului de abordare a acestuia. Vor înţelege probabil că au de ales între a vorbi serios pe subiecte serioase, sau a se face de râs, că nu e posibil să încerce toţi pe rând să-i arate primului ministru că-s mai tari ca el, ca-n ringul de box… Nu acesta e rolul unui jurnalist, dar se pare că au uitat că ceea ce trebuie să demonstreze e exact ceea ce clamează ei: bun simţ şi seriozitate, informare corectă şi nepărtinitoare, iar muşchii să şi-i arate amicilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *