Un hoţ e un hoţ

De ce ar trebui să cred că România este un stat poliţienesc, pentru că instituţiile arestează hoţi? Sau pentru că serviciile secrete se implică în priponirea unor hoţi. Dacă Departamentul de stat al SUA sau Comisia Europeană ne-ar avertiza că ne îndreptăm spre dictatură, n-aş ezita să iau atitudine. Cu fiecare ocazie însă, de la Washington şi Bruxelles primim reproşuri că în România sunt prea mulţi hoţi.

De ce ar trebui să ies în stradă, să protestez, să mă indignez (cum le place socialiştilor să spună) pentru a alunga de la putere nişte hoţi şi a face loc unor aspiranţi la statutul de hoţi. Aş sprijini fără ezitare politicienii care şi-ar propune să anihileze sistemul care produce hoţi. Acest lucru nu se întâmplă, iar hoţii rămân hoţi.

De ce ar trebui să particip conştient la o campanie de decredibilizare a DNA pentru că arestează hoţi. De ce ar trebui să-mi pese de soarta unui hoţ? De ce nu m-aş bucura când sunt arestaţi hoţi din toate partidele? De ce nu aş milita ca acest proces să continue? În fond, un hoţ e un hoţ.

De ce ar trebui să mă isterizez când preşedintele României le spune procurorilor să aresteze în continuare hoţi. Ce ar trebui să facă un şef de stat? Să se opună arestării unor hoţi? În fond, un hoţ e un hoţ.
De ce nu aş sprijini orice instituţie care stârpeşte hoţii. De ce nu aş spera că, după fiecare arestare, ceilalţi hoţi se vor speria şi, poate, vor renunţa la a mai fi hoţi? Sau vor fura mai puţin.

Şi, astfel, investitorii de la Nokia n-ar mai pleca din România pentru că sunt jecmăniţi de nişte hoţi. Şi poate România va înceta să mai fie o ţară de hoţi, iar Occidentul va înceta să ne mai perceapă ca atare. Şi poate vom călători prin Europa, fără teama că doctoranzii noştri de la Sorbona sunt arestaţi pentru că s-au aflat la un moment dat în preajma unor hoţi. Şi poate într-o zi vom înceta chiar să ne mai furăm singuri căciula.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *