Victor Ponta. Doctoratul ca început al sfîrşitului

Va pieri politic exact aşa: ca o victimă a unui joc sîngeros. Încet-încet, i se pregăteşte. Nu e vorba despre vreun complot secret pe care să-l ştiu. Nu cred că există aşa ceva – dimpotrivă, în tabăra lui toată lumea îi este supusă acum. Pînă şi foştii contestatari, precum Mircea Geoană, s-au întors spăşiţi, cu capul plecat şi coada între picioare, spre tînărul mascul alfa al haitei roşii. Doar că destinul aşează decorul execuţiei finale cu mult înainte ca victima să înţeleagă asta. Iar scandalul imposturii doctorale a lui Victor Ponta este semnalul că destinul deja lucrează la scena execuţiei. Deocamdată, atît. Doar semnalul. Ferm, clar, macbethian aproape.

Partea cea mai interesantă a procesului destructurării lui Victor Ponta este, pentru mine cel puţin, dumirirea populaţiei. Cînd anume marea masă de oameni care are acum încredere în el va înţelege ce este el cu adevărat? Cît de repede sau cît de tîrziu? Sînt, aici, două momente importante. Primul, cînd doza de furie inerţială a poporului faţă de fosta putere se va topi. Al doilea, cînd oamenii vor începe să priceapă că pe Victor Ponta îl doare-n cot de nevoile lor reale.
Unii au început, deja, să înţeleagă. În februarie, la inaugurarea guvernului Ungureanu, Victor Ponta a ţinut un discurs în care a citat cu respect din dl Cristian Tudor Popescu. Critica devastatoare, în cuvinte vitriolante, pe care cunoscutul editorialist o făcea puterii Boc – Băsescu îi plăcea lui Ponta. Eram în Parlament şi am văzut imediat această citare nesăţioasă ca pe o limită a inteligenţei tînărului pesedist. Momentul în care Victor Ponta a decretat că vocea dlui Popescu reprezintă, cumva, vocea societăţii şi trebuie ascultată de către politicieni, putea fi ori un gest curajos, unic în istoria noastră politică (asumarea principiului că se guvernează întotdeaună după ce scriu editorialiştii de primă linie), ori o fentă de moment (se fructifica forţa metaforei autorului, dar se miza şi pe uitarea asumării că vorbele dlui CTP reprezintă un reper esenţial şi obligatoriu). Aici, Victor Ponta a scăpat piciorul. Ceea ce nu anticipa Victor Ponta era că, după ce el însuşi va fi premier, este foarte posibil ca acelaşi domn Popescu, exprimînd vocea societăţii în continuare, să se întoarcă împotriva sa exact cu virulenţa cu care ataca pe Boc – Băsescu. Cum de Victor Ponta nu a ştiut asta? Simplu, nu a citit suficient şi, mai ales, nu a gîndit suficient. Adică, nu a făcut nici măcar primii doi paşi pe drumul interminabil şi greu al înţelepciunii. Ponta crede că şiretenia e înţelepciune şi obrăznicia e curaj – asta arată, de fapt, cît de mic este puternicul zilei de azi. Şi cînd mă gîndesc cîtor oameni le este deja frică de el, mă cuprinde un pesimism ceţos…

Iată, după doar 5 luni de la acel discurs, Victor Ponta este premier, iar dl Popescu scrie: "Pentru furt intelectual, demisia din funcţia de premier e singura ieşire cât de cât onorabilă. Mă voi număra printre cei care îl vor considera un prim-ministru nelegitim dacă n-o face. Oricum, mie, unul, V. Ponta mi-a demonstrat deja că e un personaj profund pârât din punct de vedere moral şi intelectual." Acuma, Victor Ponta ar trebui să asculte vocea societăţii, aşa cum cerea acum 5 luni oamenilor din guvernul Boc. N-o va face. Se va ţine tare. Nu va demisiona. Şi va continua să fie, pentru vocea societăţii, un premier nelegitim. Şi a ajuns aşa după doar o lună şi jumătate de guvernare. Aşadar, să avem răbdare…

Cum spuneam, încet-încet, oamenii vor vedea cine este cu adevărat Victor Ponta. Altfel, apărarea pe care Ponta o face : "M-aţi prins furînd, atunci îl suspend pe Băsescu", ţine de halucinaţie. Este, de fapt, ultimul joc cu ura pe care Ponta şi-l mai permite. Mobilizarea urii împotriva lui Băsescu poate acoperi turpitudinea sa – crede Ponta, îndemnat de consilierii săi. E atît de cinic şi de imoral, încît chiar crede că acesta e un joc admis în politică. De fapt, singurul lucru în care Ponta excelează este manipularea urii. Iar greşeşte. Îşi sapă singur groapa. Undeva, mai aproape decît îşi imaginează Victor Ponta, destinul îi pregăteşte scena finală. Să-l lăsăm să se împlinească. Îi va veni ceasul. Clopotele încep să bată…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *