„Vocea Rusiei”, Basescu si Ceausescu: Cateva reflectii si intrebari

In pofida declaratiilor de detasare si obiectivitate, "Vocea Rusiei" exprima puncte de vedere apropiate ori chiar identice cu acelea ale magnatilor de la Kremlin. Nu poate fi comparata, in acest sens, cu BBC-ul. "Vocea Rusiei" este de fapt mostenitoarea directa a postului de radio Moscova in limbi straine. Nu neg ca unii redactori sunt jurnalisti onorabili, dar nu ei sunt cei care dau linia, ci oamenii lui Putin aflati la varf.
De catva timp incoace, "Vocea Rusiei", emisiunea in limba romana, se manifesta cu o surprinzatoare intensitate. Lucru in sine perfect normal. Romania este acum, for better or worse, un loc interesant. Este insa ciudat cand un post de radio cvasi-oficios (nu spun si oficial) are opinii extrem de partizane in favoarea unor actori ai spectrului politic si in defavoarea altora. "Vocea Rusiei" da note si da lectii. Incurajeaza intr-o directie, vestejeste in alta.
Lucrurile s-au intetit dupa inlaturarea guvernului Ungureanu, instalarea guvernului Ponta si escaladarea tensiunilor politice din tara. "Vocea Rusiei" a sustinut fara rezerve actiunea politica declansata de organizatorii a ceea ce multi analisti privesc drept puciul parlamentar din 3-6 iulie. Articolele "Vocii Rusiei", adeseori, insa nu intodeauna semnate sub numele "Valentin Mandrasescu" (sa fie o persoana reala? sa fie echivalentul vechii semnaturi "Comentator" care sugera ca textul exprima o pozitie semi-oficiala ori chiar mai mult?) dovedesc o preocupare insolita pentru meandrele politicii din Romania. Cu un parti-pris cat se poate de evident.
Manicheismul este limpede: Basescu este un personaj nefast, USL salveaza Romania. Precum in paradigma leninista, atat de draga inimii lui Ion Iliescu: Care pe care. S-a putut observa, in aceasta perioda, o stranie convergenta intre mesajul public al USL (prin vocea premierului, a presedintelui interimar si, pana foarte recent, a ministrului de externe, Andrei Marga) si pozitiile articolelor acestui autor. In ceea ce-l priveste, notez similitudini socante cu "stilul" unor autori din presa romaneasca, in special din "Jurnalul National" si unele publicatii online (n special ex-cotidianul). Pot exemplifica. Cognosco stilum…
A aparut de pilda un text in care se reiau obsesiile de dosar legate de unii intelectuali publici si de biografiile, indiferent cat de desfigurate, ale lor si/sau ale parintilor lor (H.-R. Patapievici, subsemnatul). La fel, asemeni publicatiilor amintite, si jurnalistul Mandrasescu are o mare problema cu doamna Monica Macovei.
Articolul ma prezinta drept un intelectual apropiat de Traian Basescu ca fost presedinte al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Informatia nu este eronata. In final se fac insa niste prea putin transparent aluzii la biografia mea de familie. Ma rog, full disclosure, ambii mei parinti au lucrat candva la "Radio Moscova", emisiunea in limba romana (dupa Razboiul Civil din Spania). Mama ca speaker (crainic), tata ca redactor. Lucrau acolo, intre altii, Leonte Rautu, Constantin Doncea, Dumitru Petrescu. La sectia maghiara, lucra Imre Nagy. Stiu destul de bine istoria institutiei din care se trage actualul loc de munca (ori de colaborare) al domnului Mandrasescu. Stiu bine ca redactiile de tara ori de regiune primeau si cred ca mai primesc liniile directoare in chestiunile fierbinti "de sus", nu au dreptul la autonomia opiniilor. Nu se permiteau "materiale originale". Linia era intotdeauna aprobata "de forurile superioare" si reflecta fidel prioritatile politicii externe sovietice. Orice abatere era pedepsita drastic. Chiar si o eraore de lectua. Prin 1943, o speakerita de la sectia romana (nu mama mea) a citit gresit numele unui colhoz: in loc de "Amintirea lui Lenin", dactilografa batuse "Smintirea lui Lenin". Au urmat sedinte interminabile pentru demascarea dactilografei, dar si a crainicei care n-a observat criminala eroare. 
As dori sa precizez ca in fosta URSS si in Rusia nu s-a produs o ruptura oficiala, lipsita de orice echivoc, cu trecutul comunist. Cu exceptia unui discurs de condamnare a comunismului de catre Aleksandr Iakovlev in 1990, ne spune biograful lui Boris Eltin, politologul Leon Aron intr-o recenta carte despre ideile care au inspirat Revolutia Rusa dintre 1987 si 1991 ("Roads to the Temple", Yale University Press, 2012), nici un demnitar sovietic ori rus nu a mers pana la capat in aceasta directie. Sa ne mire ca exista acolo rezerve fata de demersul lui Traian Basescu? Nu este Vladimir Putin un nostalgic (dar si o incarnare) a ceea ce s-a numit omul sovietic?
Cred ca presedintele Traian Basescu a actionat intelept acceptand sa dea un interviu "Vocii Rusiei". Relatiile bune cu Federatia Rusa sunt extrem de importante si orice poate contribui la reducerea eventualelor suspiciuni mutuale merita salutat. Dl Basescu a insistat asupra dorintei ca relatiile cu Federatia Rusa sa se dezvolte normal.
Una din intrebarile adresate lui Traian Basescu mentioneaza ca in unele publicatii de limba engleza din Romania, acesta ar fi fost comparat cu Nicolae Ceausescu. Raspunsul presedintelui Basescu mi se pare ca identifica una din cauzele esentiale ale nervozitatii, nerabdarii si chiar ale disperarii celor care au organizat atacul concertat si planificat impotriva statului de drept (altfel spus, lovitura de stat):
"Vocea Rusiei: Aţi afirmat că dvs. toţi şi colegii dvs., conducătorii ţărilor est-europene, aveţi un trecut comunist. În presa română, eu din păcate nu cunosc limba română şi o citesc prin intermediul limbii engleze, în publicaţiile în engleză din România sunteţi comparat cu Nicolae Ceauşescu. Ce părere aveţi?

  Traian Băsescu: Aşa este. Ştiu şi eu acest lucru. Au fost câţiva ziarişti care au făcut această comparaţie. Nu cred că au fost de cea mai mare bună credinţă, dar vă aduc un argument: Ceauşescu a construit şi a consolidat comunismul, iar eu, în mod oficial, am condamnat comunismul şi l-am declarat ca fiind un regim ilegitim şi criminal. Am făcut-o printr-un raport semnat de mine şi susţinut de mine în Parlament. Asta mă deosebeşte pe mine de Ceauşescu. El a crezut în comunism, iar eu am declarat comunismul un regim ilegitim şi criminal."

 Eu cred ca aici se afla sursa principala a ostilitatii lui Ion Iliescu si Dan Voiculescu impotriva lui Traian Basescu. Iliescu stie perfect ca nu exista nici cel mai mic motiv pentru a compara un lider politic ales liber cu un dictator paranoic. Democratia si autocratia sunt regimuri fundamental diferite. Dar pentru acesti vechi activisti ai structurilor totalitare (partidul si securitatea) actiunea lui Traian Basescu de condamnare a regimului comunist drept ilegitim si criminal a reprezentat si continua sa reprezinte un risc personal.

 Ei inteleg ca este vorba de un act refondator. Inteleg si le displace organic ca s-a intrerupt continuitatea statului de nedrept, a faradelegii, a abuzurilor in serie, a impunitatii pentru infractorii dovediti. Protejatii lor, Ponta si Antonescu, sunt astfel manevrati pentru a distruge ceea ce s-a realizat pe calea justitiei independente.

 Din nefericire pentru ei, duumvirii au comis gafa dupa gafa, eroare dupa eroare, cu o patima fara egal. A compara actiunile procurorilor intr-un stat de drept, direct legate de identificarea fraudelor electorale, cu acel razboi total impotriva taranimii din Romania care a fost colectivizarea fortata, este aberant si obscen. A-l compara pe Traian Basescu cu Nicolae Ceauescu probeaza un grad incredibil de analfabetism istoric si de cecitate morala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *