Zbuciumul interior şi crunta suferinţă a lui Crin Antonescu

Nu-i pria zgomotul şi parcă fiecare cuvânt mai apăsat, fiecare întrebare îi sfredelea creierul. Se strădui să fie atent, dar ca în şcoala generală îl pufnea râsul din te miri ce. Pe sub masă, îi dădea ghiduş cu şpiţul lui Ponta să-l facă să râdă şi pe el, nu de alta, dar parcă unii dintre reporteri se uitau cam contrariaţi. Ce să facă dacă avea atâta simţ al umorului şi dacă lui îi trec prin minte atâtea poante reuşite pe care nu le-ar înţelege oricine?

Se enervă brusc pe colegul Victor care făcea pe seriosul şi-i dăduse înapoi cu şpiţul, şoptindu-i printre dinţi să se potolească. Îşi trecu iar degetele prin păr, îşi netezi cearcănele şi se chinui să zâmbească, moment în care zări un păianjen într-un colţ al încăperii. Îl fixă cu privirea câteva minute bune până se pierdu în reverie. Îl năpădi un căscat. Campania electorală e o treabă grea, toată ziua pe drumuri, dormi în paturi străine şi el e sensibil la aşa ceva, se foieşte jumătate de noapte până-şi găseşte locul, iar pe când reuşeşte să adoarmă, îi sună ceasul. Blestemă în gând şi-şi frecă nasul. O dată, de două ori. Se frecă la ochi, "Doamne, ce somn îmi e şi ce tare mă plictisesc!" Se uită la Ponta şi-l pufni iar râsul amintindu-şi cum a fost cu avionul deasupra Clujului. Îi dădu un cot şi necheză scurt, azvârlindu-şi capul într-o parte: numai moace serioase," ai dracului de înţepaţi" şi se-ntristă din nou. Se scărpină la nas," dracu ştie de ce mă tot mănâncă", îşi trecu degetele răsfirate prin păr "oare-mi stă bine şuviţa aia din creştet?".

În secundele următoare se căzni să fie sobru, iar pentru asta era nevoie să se gândească la ceva neplăcut. Îşi repetă de 3 ori în minte "Jos Băsescu" şi efectul se produse imediat. Sprâncenele, adică cea dreaptă şi jumătate din cea stângă care-i arsese accidental vrând să-şi aprindă un chiştoc de la aragaz, i se încruntară fioros. Se calmă imediat amintindu-şi că mâine seară e invitat la Gâdea. Ăla băiat serios, jurnalist adevărat, nu-l agasează cu întrebări tâmpite, nu-l întrerupe şi mai ales, îi soarbe cuminţel fiecare cuvânt. "Ăsta numesc io respect" se trezi gândind şi nu-şi dădu seama dacă o spuse cu voce tare. Se uită spre audienţă, apoi la colegul Ponta. "Bă ce serios e ăsta"" Îi sesiză la timp privirea dojenitoare şi-şi ascunse rânjetul în palme care-şi continuară explorarea pe obraji, pe ochi, ca apoi să urce de unele singure spre frunte. "Ce ştrengar sunt…" Zâmbi seducător spre o jurnalistă: "toate mă vor".

Se foi nerăbdător în scaun şi toată fiinţa lui ţipă mut a plictiseală. Nasul îl mânca iar şi deduse că de fapt, nu-i priau conferinţele de presă cu Victor sau cu Opriş, sau cu ăla micu` şi-şi aduse aminte sugrumat de lacrimi ce fain era când vorbea el la pupitru şi tăceau toţi. O jurnalistă îl întrebă ceva. Neatent, făcu o glumiţă şi râse iar de unul singur, cu toate că unul dintre candidaţi îi ţinuse isonul politicos. "Ce lingău" îşi zise, "îmi place băiatul ăsta"…

Conferinţa de presă se termină într-un târziu. Extenuat, îşi târâi picioarele spre camera de hotel, unde-l aştepta patul străin. Îşi aminti iar cât de grea e viaţa lui de candidat când trebuia să fie la locul lui la Cotroceni în loc să bată toate coclaurile şi să suporte toate scaunele incomode, toţi pârliţii de ziarişti şi ifosele lui Ponta. Îl cuprinse o sfântă furie şi-şi strânse pumnii îndreptându-i spre tavan: "şaptemilioanepatrusute de români printre care şi EU l-au dat jos pe Basescu! De ce Doamne, de ceeee?"

http://politicstand.com/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *